CARANSEBEŞ – Cu 55 de volume la activ, nu puteam rata ocazia să aruncăm o privire asupra a ce mai pregătește Liviu Groza în domeniul aparițiilor editoriale.
Pe toate le consideră la fel de importante și de dragi. „Dacă insistaţi să vă spun care ar fi una preferată, v-o spun. Țin foarte mult la Batalionul 2 de graniță. Eram copil în Caransebeș și când treceau soldaţii acestui batalion, în uniformele lor extraordinar de frumoase, mă cutremuram. Aș mai putea scrie încă vreo trei–patru volume despre acest batalion, însă doctorii mi-au spus: «Mai ogoaie-ce, inima nu te ajută cum trebuie!» Acum am în lucru un volum despre Reuniunea Română de Cântări și Muzică din Caransebeș, s-ar putea să public o istorie legată de aceasta. Am carnețelul cu repertoriul cântecelor, iar prietenul meu Coajă (n.r. – directorul Casei de Cultură, Ioan Cojocariu) îmi spunea că doar pe o pagină sunt mai multe cântece decât întreg repertoriul corurilor de azi. Are peste 100 de file acest carnețel al Reuniunii Române de Cântări și Muzică, un cor care a ținut sus steagul românismului și a mobilizat caransebeșenii pentru Marea Unire”, a menționat colonelul cu suflet tânăr, parcă retrăind momentele când străzile Caransebeșului fremătau în așteptarea soldaților.
Când am trecut în rezervă m-am întrebat dacă voi mai fi de folos societății. Spre bucuria mea, am fost de folos și faptul că cele mai multe cărți le-am scris la pensie arată că microbul acesta nu a murit cu trecerea mea în pensie, dimpotrivă”, a adăugat cel care are totuși și un mare regret, acela că multe din hărțile și documentele pe care le deține nu sunt expuse într-un muzeu. Dar asupra acestui subiect vom reveni.
La ceas aniversar, în numele redacției și al cititorilor Jurnal de Caraș-Severin, i-am mulțumit pentru ospitalitate și pentru răbdarea cu care a răspuns întrebărilor noastre, urându-i multă sănătate și, în aceeași măsură, putere de a duce mai departe menirea de iscoditor al istoriei Banatului! Florile pe care i le-am dăruit, primite cu lacrimi în ochi, nu au făcut decât să dezvăluie încă odată un suflet mare.
„Vă mulțumesc că dumneavoastră, cei de la Jurnal de Caraș-Severin, mă aveți în evidență și nu scăpați momentele acestea din viața mea. Vă doresc la fel de mulți cititori, vă doresc multe și multe ediții și vă urez să vă păstrați veșnic tânăr spiritul de jurnaliști!”, a încheiat sărbătoritul.