REŞIŢA – Dacă înainte de ‘89 se stătea la coadă pentru un kilogram de carne, acum, după mai bine de 20 de ani, se stă pentru haine la mâna a doua.
Săraci sau bogaţi, intelectuali sau nu, cu toţii am intrat măcar o dată în magazinele cu marfă second-hand. În ultimii ani, acestea au devenit o concurenţă serioasă pentru magazinele cu marfă nouă, iar acest lucru se vede cel mai bine după numărul mare de clienţi care trec zilnic pe aici, şi care rar ies cu mâna goală.
Astfel că, în timp ce magazinele second-hand sunt pline, în celelalte mai mereu „bate vântul“. Şi nici nu are cum să nu se întâmple asta, atâta timp cât venitul mediu lunar al reşiţenilor nu depăşeşte 1.000 de lei.
„Eu şi soţul meu nu câştigăm cine ştie ce, aşa că suntem atenţi cum ne gospodărim. Dacă vara ne este mai uşor, în sezonul rece, atunci când şi cheltuielile la utilităţi sunt mai mari, ne descurcăm mai greu şi evident nu ne mai gândim la o haină nouă. Avem noroc cu aceste magazine second-hand, că doar aşa reuşim să ne îmbrăcăm“, ne-a spus o reşiţeancă.
Să fie acolo, că nu strică! Dacă este să vorbim despre isteria second-hand-urilor, ea chiar există. Nu ştim dacă ea este doar la Reşiţa, însă, de două lucruri suntem siguri: cererea mare a dublat numărul magazinelor în ultimii doi ani, iar în ziua cu marfă clieţii se aşează din timp la coadă, pentru a fi siguri că au de unde alege.
De cele mai multe ori oamenii cumpără haine datorită preţului mic, şi nu neapărat că au şi nevoie de ele. „Este nebunie în aceste dimineţi. Sunt ca furnicile, caută peste tot. Pentru că lucrez de multă vreme în acest magazin, vă pot spune că avem clienţi fideli, care, săptămânal, ne trec pragul. De cele mai multe ori, aceştia cumpără haine, chiar dacă le trebuie sau nu“, ne-a spus vânzătoarea unui magazin din cartierul Lunca Bârzavei.
Ce se caută şi ce se cumpără? De la componente pentru calculatoare, tigăi, telefoane mobile şi bijuterii, până la îmbrăcăminte, încălţăminte şi mobilier – sau mai bine spus tot ceea ce nu le mai este de folos nemţilor prin gospodărie – găsim la sfârşitul fiecărei săptămâni în piaţa de la Ocico. Ca la orice piaţă, şi aici preţurile se negociază. Aşa că, dacă comerciantul este dispus să lase la preţ, produsul dorit poate fi cumpărat mai ieftin cu 10 sau 15 lei.
„Întotdeauna negociem, că aşa i-am învăţat. Există, însă, produse pe care nu dorim să le vindem sub preţul propus iniţial, pentru că ştim sigur că se va vinde oricum“, ne-a spus un vânzător din piaţa Ocico. Şi pentru că se ştie că vara oamenii fac mai multă mişcare, de la piaţa de vechituri din Lunca Bârzavei s-a putut cumpăra, sâmbătă, biciclete, skateboard-uri, role, dar şi echipamente de protecţie pentru ciclişti.
Roxana Bălan Nafiru