ADVERTORIAL – Aşa cum am făcut-o şi în 2004, deşi aveam intenţia de a nu candida la funcţia de primar al comunei Fârliug, am revenit asupra deciziei, de dragul majorităţii cetăţenilor din comună, al prietenilor şi colegilor mei, care au insistat să finalizez ceea ce am început în 2004, să mai duc la capăt un mandat, pentru că mă paşte, inevitabil, pensia. Dar înainte mai am câteva proiecte de dus la bun sfârşit în comuna care, după 11 ani pe care i-am dedicat, are o alură de comună europeană.
Sunt convins că oamenii nu au uitat realizările pentru care am muncit, eu şi colegii mei din primărie şi consiliul local. Din 2004, când concetăţenii mi-au făcut onoarea de a le reprezenta dorinţele pe plan administrativ, am reabilitat clădirea primăriei, pe care am găsit-o într-o stare deplorabilă, insalubră. Aşa că am adus-o la un grad de confort şi utilitate pe care o merita, astfel încât să reprezinte cetăţenii, cu calculatoare performanțe şi încălzire centrală. Şcoala a fost o altă prioritate, aceasta fiind reabilitată printre primele, cu fonduri europene, în aşa fel încât, din 2005, elevii şi dascălii să aibă beneficiile meritate. Acolo se află şi un centru PAPI (Punct de Acces Public la Informaţii) pe care l-am câştigat, printr-un proiect european. Pentru a comunica aşa cum trebuie, am depus toate diligenţele necesare pentru rezolvarea telefoniei fixe, am ajutat la cablarea TV în aşa fel încât cetăţenii să fie conectaţi la informaţie. Consiliul Judeţean ne-a ajutat pentru programul „Apă la ţară“ – reţele de apă potabilă pentru Fărliug, Dezeşti şi Scăiuş – şi îmi doresc ca şi celelalte trei sate să beneficieze de aceleaşi servicii, canalizare şi staţii de epurare pentru care mă voi lupta alături de colegi. Iluminatul stradal era reprezentat de un bec la şase – şapte stâlpi, dar acum vorbim de un sistem modern. Peste şapte kilometri de străzi interioare au fost asfaltate în cele şase sate, în cadrul unui proiect aprobat cu doi ani în urmă şi care se apropie de final. Lucrările sunt aproape finalizate, în circa o lună fiind gata şi în Dezeşti şi Scăiuş. Din 2004 şi până în prezent, alături de consilierii locali, am ajutat toate cele opt biserici din comună, indiferent de confesiune – ortodoxe, greco – catolică, romano – catolică sau neoprotestantă. Am introdus în trei dintre ele încălzire centrală, iar bisericile din Dezeşti şi Scăiuş au beneficiat prin aportul meu personal şi al unei firme din Bocşa de acoperişuri reabilitate. Am adus investitori cărora le-am oferit facilităţi. Sunt doar câteva dintre lucrările edilitare cu care mă mândresc alături de echipă.
Nu am luat niciun ban pentru mine
E o realizare şi Centrul transfrontalier alături de municipalitatea sârbă din Alibunar, chiar dacă a reprezentat o încercare dificilă. Eu nu mă simt un penal, un hoţ sau un şpăgar, pentru că nu am băgat niciun cent în buzunar din fondurile destinate acestui proiect. Am solicitat – cu acordul întregii echipe de implementare – ca din economiile făcute la proiect, să construim o piaţă acoperită, care şi-a dovedit utilitatea din prima zi în care a fost dată în folosinţă. Şi piaţa va deservi populaţia mulţi ani de acum înainte. E vorba de 53.000 de euro, bani economisiţi în cadrul proiectului şi folosiţi în interesul acestuia. În aquis-ul comunitar scrie că, dacă prin dispoziţia directorului de proiect – adică al meu – se aduc din banii economisiţi îmbunătăţiri proiectului nu pot fi decât felicitaţi cei care fac acest lucru. Nu am produs pagubă proiectului, ba chiar am înapoiat 1.500 de euro. Drept dovadă, Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului, prin cei doi reprezentanţi aflaţi la faţa locului, ne-au felicitat, au întocmit un raport favorabil, nu s-au constituit parte civilă la proces şi, cu toate acestea, am fost condamnat. Alegătorii şi cititorii pot decide cine-i om şi cine-i câine.
Am avut timp pentru toată lumea
Am avut o relaţie extrem de bună cu cetăţenii comunei, nu am refuzat pe nimeni niciodată. Deşi am avut program de audienţe, nu am oprit pe nimeni în afara programului. Oamenii văd cu ochiul liber lucrurile astea. Sunt câţiva oameni, printre contracandidaţii mei, care îşi arogă unele realizări, care nu se reflectă în realitate sau în hârtii. Mi-au contestat candidatura, dar Tribunalul Caraş-Severin s-a pronunţat prin sentinţa civilă 58 din 19 decembrie 2014, confirmată de decizia Curţii de Apel Timişoara din 24 martie 2015. Am fost condamnat cu suspendare, însă nu mi-a fost îngrădit niciunul din drepturile civile, cu atât mai mult cel de a alege sau a fi ales. Atâta timp cât dosarul mi-a fost aprobat la Biroul Electoral, nu există niciun impediment pentru a-mi finaliza proiectele. Va fi ultimul meu mandat, pentru că am o echipă formată din tineri frumoşi care sunt gata să se ocupe de viitorul comunei. Sunt convins că oamenii din comuna Fârliug vor alege, în iunie, pe cel mai bun şi mai drept dintre noi. Aşa să-mi ajute Dumnezeu!