REŞIŢA – Un cărăşean de la Zlatiţa e la un pas să-şi piardă o bună parte din proprietate din cauza unor urzeli legislative.Petru Cocoş, un cărăşean de 65 de ani, din satul Zlatiţa, comuna Socol, este unul dintre cei mulţi care au ajuns, fără voie, să bată pe la porţile justiţiei pentru o bucată de pământ. Terenul e al lui, însă, prin nu se ştie ce mijloace oculte, a ajuns ca o bucată din el să figureze pe numele altcuiva în Cartea Funciară. Lucrurile nu sunt însă chiar atât de simple precum ar părea, cazul fiind presărat cu abuzuri din partea judecătorilor şi procurorilor deopotrivă, situaţia fiind prezentată până şi la ministerul de resort.
Până şi acolo, potrivit omului, i s-a spus că există procurori care comit abuzuri, care sunt sub atenta supraveghere a celor de la centru, iar procurorii şi avocaţii i-au vorbit despre judecătorii corupţi, care au luat şpagă ca să-şi piardă procesul. Uite-aşa, trecând aşa, printr-un morman de acte false, prin care s-au făcut înscrieri ilegale în Cartea Funciară, printre avocaţi care apar în procese susţinând partea adversă, printr-un sistem judiciar în care unii sunt mai frustraţi sau mai deştepţi decât alţii şi se acuză unii pe alţii mai ca la uşa cortului, ni se dezvăluie adevărata stare de fapt…
Pe scurt, omul şi-a dobândit casa şi o suprafaţă de teren arabil de la părinţi, prin contract de vânzare-cumpărare cu clauză de întreţinere. Casa bătrânească a demolat-o, construind alta, pe acelaşi teren. Ulterior, omul şi-a dat bruma de avere propriei fiice, pe aceeaşi cale. Proprietatea este înscrisă de familia Cocoş încă din 1962, în CF figurând, cu două numere de top diferite, un teren de 5.935 mp arabil, plus 200 mp pentru casă (totalizând 6.135 mp). Familia a decis, ulterior, să ajute nişte rude, dându-le o suprafaţă de 200 mp, din terenul arabil pe care-l deţinea. Odată ajunse în ograda familiei, în timp, cei 200 mp ai noilor veniţi s-au extins.
Surpriza a apărut abia în 1992, când musafirii le-au făcut o surpriză gazdelor, fiind înregistraţi în cartea funciară cu încă 1.635 mp în plus faţă de cei 200 mp pe care le primiseră. Ciudat, însă, pentru că terenul, deşi e arabil, figurează în CF ca fiind terenul casei. Cu alte cuvinte, pe o parcelă de un total de 6.135 mp, familia domnului Cocoş are 5.935 mp, cealaltă familie figurând cu 1.835 mp în completare, în loc de 200 mp. Lucru care, matematic şi faptic vorbind, este imposibil. „Unde e pământul ăla? De unde l-au adus, unde l-au suspendat?“, se întreabă retoric Petru Cocoş.
Acum, oamenii se acuză de acte false, iar experţii se calcă pe şireturi unii pe alţii, casele având acelaşi număr sau figurând invers în documente, iar „musafirii“ invocă uzucapiunea. Legat de falsuri, reprezentanţii Ministerului Public s-au pronunţat în sensul că a trecut prea multă vreme ca să se mai apuce de cercetări şi urmăriri. Cât priveşte uzucapiunea, e greu să-i explici unui om că, deşi a cumpărat cu acte în regulă un teren, nu-l mai are pentru că…
Un alt aspect procedural pe care Petru Cocoş îl reclamă este faptul că nu a putut afla nici măcar numele celui care asistă partea adversă, pe care-l numeşte „avocat fals“, spunând că la dosar nu a fost depus niciun document legat de vreo împuternicire a acestuia. De fapt, acum, la Moldova Nouă, procesul se judecă a doua oară, cu un judecător adus din altă parte. Fondul fusese judecat iniţial tot acolo, omului i-au fost reconfirmate drepturile, pe care însă le-a pierdut când recursul a ajuns pe masa judecătorilor de la tribunal.
Trei magistraţi au decis atunci ca prima sentinţă să fie casată, iar dosarul să fie înapoiat spre rejudecare. După ce a umblat de nenumărate ori pe la Tribunal pentru că întârzia redactarea motivaţiei, Petru Cocoş le-a acuzat de neglijenţă în serviciu pe cele trei judecătoare, cerând conducerii Tribunalului Caraş-Severin demiterea acestora. Evident, răspunsul nu i-a venit de la capii justiţiei cărăşene, ci de la Biroul de Informare, care i-a comunicat, mai pe ocolite, că de hotărârile judecătoreşti nu se poate lua nimeni.
Aşa că, deşi recursul i se judecă la tribunal, omul spune că a fost învăţat de cei de la minister că poate ajunge cu procesul până la Înalta Curte, că se poate duce şi la preşedinte, că toată lumea îi cunoaşte şi urmăreşte cazul, fiind vorba despre grave acte de corupţie. Dezamăgit de sistemul judiciar cărăşean, omul visează la Înalta Curte şi la justiţia europeană. Dar, deocamdată, e din nou la Judecătoria Moldova Nouă, măcinat între „avocatul fals“ şi termenele acordate la infinit peste alte termene.
Nu credem că mai e necesar să specificăm cât ar valora 1.635 mp de teren arabil în Zlatiţa, şi dacă afacerea asta obscură ar putea finanţa atâtea buzunare corupte. Cert este că factorii responsabili ai sistemului ar fi făcut mai mult bine dacă, în loc să se acuze unii pe alţii, i-ar fi explicat omului cum stau lucrurile şi ce are de făcut pentru a-şi câştiga dreptatea. Dar au ales calea mai simplă: cu o mică vrăjeală, s-au scăpat cât mai repede…
Antoniu Mocanu