REȘIȚA – Idol pentru foarte mulți rockeri români, fostul solist al legendarei Cargo, acum al trupei care-i poartă numele, Ovidiu Ioncu “Kempes” a acordat un interviu în exclusivitate pentru Jurnal de Caraș-Severin.
JCS: Recent aţi susţinut un concert într-un club din Timişoara. Ce impresie v-a lăsat concertul?
O.I.K.: La final am fost obosit, dar trebuie să continui căci, în perioada următoare, urmează multe concerte.
JCS: Cu ceva timp în urmă aţi lansat primul album, intitulat „Regăsire”. Cum l-aţi descrie, în câteva cuvinte?
O.I.K.: Mi-am dorit de mult să fac piesele de pe acest album. Sunt concepute într-un stil şi într-o manieră în care eu mă simt bine. Pentru mine, albumul este un vis împlinit fiindcă am făcut exact ceea ce mi-am dorit.
JCS: Ce noutăţi pregătiţi pe linie discografică?
O.I.K.: Avem două piese noi care sunt aranjate şi mixate şi sunt gata să iasă pe piaţă. Sperăm ca al doilea album să apară până la sfârşitul anului. Şi, desigur, urmează multe apariţii live.
JCS: Care este secretul succesului în opinia lui Kempes?
O.I.K.: Nu m-am gândit niciodată la asta. Adică nu am făcut niciodată piese urmărind ca publicul să fie încântat. Piesele au ieşit aşa cum le ştim cu toţii, iar publicul a reacţionat aşa cum s-a văzut, atât la albumul „Regăsire” cât şi la piesele dinainte. Eu fac muzică din suflet şi, dacă procedezi aşa, lucrurile ies bine întotdeauna. Acesta ar fi ingredientul cel mai important. Ceea ce vine din suflet iese bine.
JCS: Care ar fi diferenţa între rock-ul de azi şi cel de acum 20 de ani?
O.I.K.: Diferenţa este una mare. În primul rând, acum este un post de radio şi cam atât, unde poți să asculţi piese de acum cinci-şase ani şi chiar mai vechi. Rock-ul nu mai este prezent la radio, din păcate. Ştim prea bine ce se dă de obicei la posturile de radio. Şi asta se întâmplă de câţiva ani. Când am venit în ţară, am crezut că rock-ul a murit dar, din fericire, am constatat că nu este aşa. Există o puzderie de trupe, nu neapărat de calibru înalt, dar rock-ul nu va muri niciodată chiar dacă nu se mai difuzează ca în alte perioade.
JCS: Unde se află rock-ul românesc în raport cu rock-ul european?
O.I.K.: E vorba despre mentalitate, de stil, de multe lucruri care ar trebui să fie şi nu sunt. Ţara e marginalizată din punct de vedere muzical, în ce priveşte rock-ul.
JCS: Ce vă lipsea cel mai mult atunci când eraţi în Australia?
O.I.K.: Nu de bine am plecat din ţară. Sunt întrebat des despre asta. Povestea este arhicunoscută pentru că se întâmplă atât de multor români. Aşa că am plecat şi, după câţiva ani de stat acolo, mi-am dat seama că treaba mea nu e să vopsesc sau ştiu eu ce altceva să fac. În Australia n-am cântat deloc. Dar am simţit că trebuie să cânt, că menirea mea era să cânt. Asta am simţit întotdeauna şi asta am şi făcut. Nu m-am gîndit niciodată ce-aş fi putut să fac dacă nu aş fi cântat. Nivelul nu a fost întotdeauna atât de ridicat dar în viaţă e important să fac ce-mi place, să mă simt bine. Nu mă gândesc de-acum ce va fi în viitor.
JCS: Ce le transmiteţi tinerilor care vor să facă muzică?
O.I.K.: Dacă eşti hotărât, reuşeşti. Pentru că faci până la capăt ceea ce ţi-ai propus. Mulţi au început, unii erau foarte buni dar, în timp s-au pierdut. Ca să rezum, îţi trebuie dorinţă, hotărâre, consecvenţă şi multă muncă.
JCS: Câteva cuvinte, de final, pentru fanii Kempes şi pentru iubitorii de rock.
O.I.K.: Long live rock‘n roll şi să creadă în continuare în rock.
Carte de vizită: Ovidiu Ioncu
Data şi locul naşterii: 18 august 1966, Arad.
Stare civilă: căsătorit, doi copii.
Activitate: solist la trupele Cargo (1988-2003), Rezident Ex (2012-2013), Kempes (2013-prezent)