Interviu cu Horaţiu Mălăele

Timpul: Cu „Măscăriciul“ aţi revenit pe scena de la Reşiţa după destul de multă vreme. Cum a fost revederea cu publicul reşiţean?

H.M: A fost o revedere caldă, o revedere spectaculoasă şi una binevenită pentru că au trecut ani buni de când nu am mai participat la un proiect aici, la Reşiţa. Mi-a făcut plăcere să mă reîntânesc cu un public cunoscător, deştept, iubitor de teatru, un public maleabil şi ductil în sensul că depistează uşor lucrurile bune şi le taxează rapid pe cele proaste.

Timpul: În această seară aţi fost un actor care a interpretat rolul unui actor. Cât de greu a fost rolul din „Măscăriciul“?

H.M.: E greu să fi actor şi e greu să fi pe scenă. E cu atât mai greu să joci într-o piesă scrisă de Cehov. Poate cel mai greu lucru este să faci parte dintr-un spectacol bun şi să rămâi într-un spectacol bun.

Timpul: Se spune că toţi oamenii poartă măşti şi că toţi suntem nişte măscărici. Dv. ce părere aveţi despre asta?

H.M.: E adevărat că există această capacitate umană, de a se ascunde în spatele unor măşti. Uneori face bine ipocriziei noastre zilnice, e mai comod să ai o mască şi să te împopoţonezi cu ea decât să fi tu însuţi. Aşa se poartă şi aşa e la modă. Însă actorul trebuie să-şi dovedească versatilitatea pe scenă, nu în viaţa lui civilă. Dar există oameni care-şi pun fel de fel de măşti şi se ascund în spatele lor. Deunăzi, am auzit o vorbă frumosă care spune că un actor minte pe scenă pentru a spune adevărul. Asta spre deosebire de un politician care minte pentru a-l ascunde.

Timpul: Ce face Horaţiu Mălăele în afara scenei şi cum împacă scena cu viaţa personală?

H.M.: Sunt un bun familist sau îmi place să cred că sunt un bun familist. Sunt un bun tenisman sau îmi place să cred că sunt un bun tenisman. Sunt un bun cineast sau cel puţin aşa cred. În prezent, particip la un proiect în care încerc să văd lumina rampei din perspectivă cinematografică. În general, nu prea îmi văd capul de treburi şi lupta cu acest duşman care este timpul este de multe ori binefăcătoare.

Timpul: Aţi publicat cândva o carte, „Horaţiu despre Mălăele“. Cum l-ar descrie Horaţiu pe Mălăele în două cuvinte?

H.M.: Nu cred că aş putea fi atât de minimalist încât să găsesc doar două cuvinte care să mă încapă. Aşa încât nici nu le caut şi nici nu vreau să le găsesc.

Timpul: Aveţi în spate o vastă experienţă pe scenă. Cum vi se par actorii tineri, forţele proaspete ale teatrului?

H.M.: Actorii tineri mi se par ciudaţi. E greu să faci teatru astăzi, cu tineretul, de vreme ce porţile teatrelor sunt închise. Am mai spus asta şi cu alte ocazii. Uneori, am fost blamat, am fost înjurat şi de prea puţine ori am fost lăudat. Cred că întâi trebuie o reformă în teatru, o igienizare a teatrelor şi o restructurare a modelului de funcţionare a teatrelor. Apoi se pune problema tineretului. În momentul acesta, actorii tineri intră foarte greu în teatru, foarte greu urcă pe scenă. De aceea îi vedem din ce în ce mai rar.

Timpul: În încheiere, adresaţi câteva cuvinte publicului reşiţean.

H.M.: Să fie sănătoşi, să fie veseli. Mult noroc şi toate cele, un an bun şi… Mălăele.

Carte de vizită:

Anul şi locul naşterii: Tîrgu-Jiu, 1952.

Stare civilă: căsătorit, doi copii.

Studii: Institul de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L. Caragiale“, 1975.

Activitate: actor, pictor, caricaturist.

Ionel Ivaşcu