REȘIȚA – … momente cheie care deschid drumuri, care ne marchează şi ne modelează. Un astfel de moment, unul dintre multe altele, important pentru mine ca om, a apărut cândva şi în viaţa mea. Şi poate el nu ar fi existat dacă nu era favorizat de oameni care în același timp au ştiut și să împrumute aripi altora, dar și, într-un fel sau altul, să-mi dea de înţeles că nu voi putea zbura cu adevărat decât cu ale mele.
Din acel moment și până azi, am învăţat nenumărate lecţii, am cunoscut oameni şi caractere, am învăţat că pentru a înţelege realităţile trebuie să priveşti spectacolul lumii fără patimi. Am înţeles că poţi avea o părere reală despre un om doar dacă îl priveşti prin ochii tăi şi cât de eronate sunt părerile despre oamenii priviţi prin ochii altora. Mi-am confirmat că în orice demers primul om pe care te poţi baza eşti tu însuţi, apoi pe alţii. Mi s-a confirmat că oricât ai încerca să-i ajuți pe alții, mereu se va găsi cineva care va considera omenia doar o slăbiciune.
Am întâlnit oameni care, prin cuvânt şi demnitate, şi-au parafat prietenia cu mine, dar şi personaje care au confundat respectul cu teama. Am descoperit că uneori şi zâmbetul îndârjeşte, iar vorbele urâte şi interesele meschine chiar pot uni oameni. Mi-am dat seama că fără muncă nicio realizare nu este solidă, că fără responsabilitate eşecul este după fiecare colţ. Am încercat în fiecare moment să lupt cu apăsarea superficialităţii şi am stat departe de oamenii care îşi înţeleg doar lumea lor. Pentru aproape toţi oamenii banii sunt esenţiali, dar vă spun că încă mai sunt unii care înţeleg că certitudinile şi adevărul nu au preţ. Mi s-a confirmat că poţi face de multe ori bine, dar tot ce le va rămâne în minte celor din jur este doar greşeala sau singurul moment în care nu i-ai putut ajuta. Am obosit să văd că oamenii îşi împart doar necazurile şi apăsările, în timp ce bucuriile şi le ţin doar pentru ei.
Am stat atât de aproape de oameni care aveau ceasuri scumpe, dar care habar nu aveau să preţuiască o clipă. Am descoperit prietenii bazate pe cinism, dar am avut și bucuria de a lega prietenii, puţine ce-i drept, pe care nimeni şi nimic nu le poate dispersa.
Am văzut cum idei simple se transformă în proiecte mari şi cum proiecte mari rămân doar simple idei. Am impulsionat fapte şi realizări care au făcut mult bine şi m-am lovit de gesturi şi orgolii din care nimeni nu a avut de câştigat. Am reuşit să stau departe de jocurile altora, înţelegând că jocurile importante se fac atât pe scenă, cât şi în spatele cortinei. Am încercat mereu să demonstrez că un strop de echilibru cântăreşte mult într-o societate tot mai dezechilibrată. Am demonstrat că obiectivitatea şi seriozitatea sunt lucruri care nu aduc regrete şi am evitat să mă las pradă deciziilor de moment.
Am învăţat destule şi tot am impresia că nu ştiu mare lucru. Am respectat şi am primit respect. Am avut parte de multe realizări şi bucurii, dar şi de lucruri negative. Am fost mereu în mijlocul spectacolului fascinant al caracterelor, dar am ştiut să mă detaşez mereu. Când toate astea? De la începutul lui decembrie 2007 până acum, adică în cei zece ani de când conduc Jurnal de Caraş-Severin şi www.caon.ro. O reuşită pentru care îi sunt recunoscătoare omului care mi-a dat şansa să zbor, o reuşită pentru care vă mulţumesc tuturor!