Criza devine tot mai cumplită. Sărăcia locuieşte în portofelele celor mai mulţi dintre noi, iar cei obişnuiţi să fie ajutaţi de Stat sunt tot mai disperaţi. Iar aici nu vorbesc numai de mii de români ci şi de milioanele de asistaţi social ai UE. Nu au bani de medicamente, mâncare sau căldură şi tot mai mulţi invocă moartea să-i scape de chinuri. Dar, în lipsa ei, merge şi o promoţie.
Atunci criza dispare, şi, ca prin farmec, apar banii. În urmă cu ceva timp, mă miram de englezul care a aşteptat două săptămâni în faţa unui magazin ca să fie primul om din lume cu un iPhone 4S. Acum îmi dau seama că respectivul a fost chiar blând faţă de alţi dependenţi de consum.
Consumatorul de profesie este o fiinţă chiar interesantă. Alternează stările de letargie cu accesele de furie împotriva nenorociţilor care nu-l lasă să consume, iar în momentul în care aude cuvintele magice „ofertă“ sau „reducere“ se metamorfozează în câteva clipe. Individul apatic, absent, devine brusc alert; privirea sa goală, disperată, scapără acum de la un afiş la altul, căutând cifrele magice cu minus în faţă. Ignoră cu desăvârşire preţul produsului (într-atât încât de multe ori e prostit să cumpere mai scump), ba chiar şi produsul în sine – tigăi, prosoape, drujbe, LCD-uri, bărci gonflabile, costume de Moş Crăciun, vaselină, cuie, camere digitale, cărbuni de grătar, bidinele, pixuri, toate cu nemiluita, nu există lucru pe care să-l refuze. Ar cumpăra şi pietre de pe Lună dacă i-ar da cuiva prin cap să i le vândă, şi nu i-ar păsa că-s luate de pe câmpul din spatele magazinului.
Curse nebune cu căruciorul de la un raft la altul, priviri furioase aruncate rivalilor, înjurături, îmbrânceli. Timp de câteva ore, are şi el satisfacţia că e important; doar e consumator! Îi place să primească zâmbetele plictisite ale casierelor, să simtă în braţe greutatea plaselor pline.
Ajunge acasă obosit dar mândru de parcă ar fi cucerit Moscova. Nu simte frigul din casă; centrala e oprită să facă economie, frigiderul e gol pentru că numai fraierii aruncă bani pe mâncare când sunt atâtea oferte mai bune. Senzaţia consumului încă îl mai încălzeşte câteva ore, dar, târziu în noapte, frigul îşi face loc prin plapuma nouă şi-i strică fericirea. Pe jumătate adormit, înjură guvernul din cauza căruia nu are el bani de încălzire. Bietul consumator…