JURNAL CS: În primul rând, trebuie să vă felicit pentru locul patru ocupat la final de ediţie şi participarea în Challenge Cup!
GLIGORE CZARI: Vă mulţumesc foarte mult. Într-adevăr, după ce s-a întâmplat în iarnă, locul patru era unul nesperat. Dar, ne-am dorit foarte mult să rămâne în cupele europene, atât eu cât şi jucătorii. Am făcut tot posibilul să ne îndeplinim noi, un obiectiv al nostru. Pentru că altul nu am mai avut.
JCS: Ba da. Cel al evitării retrogradării.
G.C.: Aveţi dreptate. Foarte multă lume zicea că trebuie să luptăm pentru a rămâne în Liga Naţională.
JCS: Să revenim la începutul ediţiei 2010/2011. A fost un an extrem de agitat.
G.C.: În primul rând vreau să recunosc faptul că mi-a fost foarte greu, pe de-o parte, dar şi uşor pe de altă parte, să lucrez cu 18 jucători profesionişti, 18 caractere. Şi, până la urmă, cred că am făcut foarte multe lucruri bune împreună. Am reuşit să fac o familie. Şi, asta s-a văzut de multe ori şi în teren. Aveam câte doi jucători de mare valoare pe posturi. Nu ştiam cu cine să încep. Cel mai elocvent exemplu este postul de extremă dreapta, cu Ghionea şi Georgescu. A fost un lot extraordinar, cu care am pornit la drum.
JCS: Un drum presărat cu multe obstacole şi momente delicate.
G.C.: După cum ştiţi, n-am avut parte de condiţii foarte bune de pregătire a sezonului. Sala Polivalentă fiind ocupată, ne-a antrenat prin sălile liceelor şi meciurile amicale le-am susţinut mai mult în deplasare, iar primele partide din campionat le-am susţinut la Timişoara. Latura bună a fost că am avut foarte multe teste şi am făcut o pregătire fizică bună. Şi totuşi, s-a simţit că nu am jucat în sala noastră.
JCS: Startul însă nu a fost pe măsura aşteptărilor.
G.C.: Am pierdut la H.C. Odorhei, deşi ne doream să începem cu dreptul, care să ne dea speranţe pentru viitor. Înainte de acest joc i-am pierdut pe Vujadinovic şi pe Djordjevic, pe care contam foarte mult, după meciurile de pregătire. Totuşi, ne-am revenit repede, s-a depăşit momentul acela. Dovadă rezultatele obţinute în continuare. Am avut deplasări grele, la Bacău, la Suceava. Apoi, mai târziu cea de la Constanţa. Cea care, după rezultatul de egalitate, ne-a dat încredere că putem să devenim campioni. Că putem aduce Reşiţei un titlu istoric. Dar, l-am ratat… Rămânem şi cu satisfacţia că am fost „campioni de toamnă“.
JCS: Pentru că a venit … iarna.
G.C.: Care a adus „cutremurul“. Atunci am trăit poate cele mai apăsătoare clipe, zile din cariera mea de antrenor. Visam şi eu şi băieţii la titlul naţional şi la Cupa României. Visul avea să se năruiască. Mai grav era faptul că desfiinţarea echipei părea inevitabilă.
JCS: Şi totuşi handbalul reşiţean masculin a rămas în Liga Naţională.
G.C.: Aici vreau să accentuez faptul că dacă nu intervenea Consiliul Judeţean Caraş-Severin, personal domnul preşedinte Sorin Frunzăverde, Reşiţa nu mai exista pe harta handbalului masculin românesc. Şi vreau să le mulţumesc. Nici nu pot să vă explic prin ce am trecut. A fost o adevărată nebunie. În cele din urmă am rămas în Liga Naţională, însă fără 11 jucători. Dar, bine că am rămas în competiţie. Ne doream să terminăm campionatul.
JCS: Un final cu fruntea sus.
G.C.: Iar meritul este al băieţilor, cu sprijinul juniorilor de la „Traian Vuia“, al doamnei prof. Lucia Moruţ. Să nu se uite că în trei deplasări am plecat în ziua meciului, deci efortul jucătorilor a fost considerabil. Şi, pentru cei care nu ştiu, vreau să spun că avem jucători de mare caracter.
JCS: Ce urmează?
G.C.: Prea multe nu ştiu acum. Ne vom reuni la începtul lunii iulie a.c. Până atunci aşteptăm să ni se comunice strategia pentru noul sezon.
Marius Moraru