REŞIŢA – Asta este concluzia după discuţiile celor două tabere pro sau contra includerii inimii cinetice a Reşiţei într-un spectacol de muzică şi lumină.
Am ajuns să ne batem pe visele maestrului Constantin Lucaci! Şi chiar dacă nu s-a ajuns la lovituri cu bestialitate, duelul cuvântului s-a produs, marţi, 23 mai, într-unul din cele trei ceasuri rele, la umbra inimii cinetice aproape în ruină. De o parte Ioan Popa, primarul Reşiţei, de cealaltă protestatarii, reprezentând oamenii de cultură ai urbei, dintre care au acceptat invitaţia Dorina Sgaverdia şi Nicolae Sârbu, jurnalişti şi publicişti. Însă flăcările duelului s-a domolit după o vreme, la fel ca apa din fântână, întreruptă pentru reparaţii…
Mărul discordiei, imprimarea unui spectacol de lumini şi a unei coloane sonore pe jeturile de apă ale fântânii. Asta a vrut primarul, după discuţii cu mai mulţi specialişti care, urmând multe exemple din toate colţurile lumii, au considerat că un program făcut jumătate de oră, seara, ar putea atrage oamenii şi în inima Reşiţei, nu doar în Govândari. Însă, ca la fiecare încercare de schimbare în oraş, s-au ridicat zidurile de piedici.
„Doamna Sgaverdia, asta-i fântâna!“, spunea primarul Reşiţei, arătând cum se desprind materialele care căptuşesc una dintre cuvele artezienei şi plăcile de pe marginea acesteia. Edilul a explicat din nou problemele tehnice legate de faptul că aripile îngerului nu s-au mai putut ridica, iar coloana cu jetul central nu se mai învârtea, precizând ce anume s-a reuşit între timp. Reducerea amplitudinii mişcării a fost constatată, potrivit Dorinei Sgaverdia, chiar şi de maestrul Lucaci, care s-a arătat nemulţumit şi de negrul plăcilor folosite la marginea cuvelor, care ar fi trebuit să fie albastre-azurii.
Însă despre muzică şi lumină, aici visele maestrului Lucaci au interpretări diferite. Edilul spunea că artistul îşi dorea să pună pe muzică jeturile artezienei, în special muzică simfonică, printre preferaţi fiind Handel, lucru pe care i l-ar fi destăinuit dirijorului Doru Moraru, ce activează acum la Filarmonica din Iaşi. „Vă dau numărul de telefon, îl puteţi suna, puteţi discuta cu el“, spunea primarul. În replică, Dorina Sgaverdia a spus că nu are nevoie de niciun număr, că maestrul într-ale corului a fost deja sunat în prezenţa sa de arhitectul Ioana Mihăescu şi că ar fi spus că Lucaci nu visa să pună fântâna să cânte. De fapt, „Muzica apelor“, de Handel, a fost cea care l-a inspirat pe sculptor în creaţia de la Reşiţa.
Nu trebuie uitat faptul că, legat de asemenea intervenţii, arhitectul Ioana Mihăescu spunea că ele nu trebuie permise, rolul posterităţii rezumându-se la curăţat mătasea broaştei şi la întreţinut şi reparat. Au fost însă şi voci care s-au declarat împotriva proiectului crezând că, prin metafora „fântâna va cânta“, monumentului i se va construi vreo gură şi că, eventual, va şi da din buric, cum exagerau unii.
Explicaţiile venite de la primarul Popa au fost însă suficiente pentru ca oamenii să înţeleagă: monumentul lui Lucaci nu va fi cârpit, nu se va modifica nimic, nu se vor face modificări asupra edificiului. Mai mult, de-a lungul timpului, pe fântână au fost montate lumini, lucru care nu constituie o noutate nici la Reşiţa, nici în alt colţ al lumii. Iar sunetul va fi emis de patru difuzoare despre care primarul a garantat că vor fi de marcă şi că vor asigura o calitate deosebită. Niciun kitsch, nicio incrustaţie, nicio pângărire sau trivializare a monumentului. Doar că în loc de broaşte, în zona artezienei se vor auzi simfonii…
În final, Dorina Sgaverdia a fost cea care i-a oferit primarului cartea împăcării, pe care o avea deja pregătită: „Constantin Lucaci. În căutarea Legendei Personale“. De fapt, doar i-a arătat-o, promiţându-i că va scrie pe ea câteva cuvinte, urmând să i-o lase la primărie. În concluzie, vom da Cezarului ce-i al Cezarului, arteziana urmând să aibă un rond de zi, după regulile geniului creaţiei, pentru ca, la lăsatul serii, tributul să fie plătit, jumătate de ceas, în muzică şi lumină.