Dilema porcului e dacă mai există viaţă după Crăciun, iar cea a românului – dacă mai există presă după OTV. Săptămâna trecută, spre disperarea casnicelor dezinhibate, a pensionarilor cârcotaşi şi a şomerilor plictisiţi, postul a fost oprit să mai emită (bine, CNA susţine că din cauza amenzilor ca nu cumva să se creadă că e oprimată libertatea de expresie). Însă, celebra televiziune a fost oprită doar după o prea îndelungată existenţă, în spatele căreia au rămas multe.
Moştenirea OTV nu poate fi subestimată, şi nu exagerez dacă spun că a reinventat mass-media din România. Dan Diaconescu a fost cândva un jurnalist bun, până când s-a prins că poţi sări chiuind în mocirlă, iar prostimea te va aplauda pentru asta. Că se vor găsi destui care să ia în serios telenovela Elodiei sau să se întrebe pe bune cine ar câştiga într-o luptă dintre daci şi samurai. Că, prin astfel de culmi ale prostiei şi ridicolului, poţi obţine un procent consistent în sondaje, ba chiar să-ţi duci partidul în Parlamentul României. Ironic, având în vedere câţi alţii se zbat şi pun la bătaie sume mult mai mari pentru a reuşi aşa ceva.
În schimb, Dan Diaconescu şi-a folosit mintea (şi o are, indiferent de cât ne place sau nu de el, chiar nu putem spune că e prost) – a identificat perfect o nişă pe piaţă, s-a înfipt în ea cu tupeu, ca un adevărat jucător, şi a profitat din plin de pe urma ei. Şi tot ca un jucător bun, şi-a tras din nou aerul de martir al poporului, victimă a „ciocoimii“ (vă mai amintiţi de Oltchim, nu?). Dar toţi cei care se îngrijorează nu trebuie să îşi deschidă venele cu lama sau să iasă cu parul în stradă; într-o formă sau alta, idolul a mii de români va reveni, deoarece, pentru societatea românească, Dan Diaconescu este indispensabil. Până atunci, rămâneţi cu „odraslele“ OTV – Cancan TV, Happy Hour, Wow Biz, Un show păcătos şi alte emisiuni ce ne urcă unora stomacul în gât doar când le auzim numele, dar pe care alţii le înghit pe nerăsuflate. Ceea ce mă aduce la o întrebare interesantă: de ce numai OTV-ul o încasează?
Nu pot să închei fără a aminti că, sâmbătă, Ceauşescu ar fi împlinit 95 de ani. Tot mai mulţi români îi duc dorul „toaşului“, iar dezamăgirile provocate de criză, de politică şi de corupţie i-au făcut să îşi amintească doar de părţile bune ale vechiului regim. Nu mă pricep să emit păreri despre statul de atunci şi cel de azi, dar cel de azi ar trebui să creeze un mediu economic în care oferta locurilor de muncă să fie măcar jumătate din cea de altădată. Mai ales acum când, mai în glumă mai în serios, nici telenovela Elodiei nu le mai ţine românilor de foame…
Nina Curiţa