REŞIŢA – A concluzionat primarul Ioan Popa, după ce a decernat două titluri de cetăţean de onoare al Reşiţei, aprobate de Consiliul Local.
Ioan Popa, şeful administrativului reşiţean, a înmânat, vineri, la Casa Municipală, două titluri de cetăţean de onoare, acordate de consilierii locali. Unul dintre ele a fost acordat post mortem monseniorului Josef Gerstenengst, distincţia fiind ridicată de pr. Iosif Csaba Pal, arhidiaconul romano-catolic al Banatului Montan, celălalt a fost înmânat profesorului dr. Volker Wollmann.
„Mă simt foarte onorat ca, în acest oraş, unde am început activitatea mea profesională, să mă pot întoarce să culeg aceste laude după atâţia ani, a declarat, după decernarea titlului, profesorul Wollmann. Îmi cade foarte greu să-mi ascund emoţiile, în special pentru că primesc această onoare în oraşul în care am început cu destul de mult entuziasm ca să fac ceva nu numai pentru obşte, ci şi pentru istoria metalurgiei în general şi în special pentru istoria mineritului şi metalurgiei de pe meleagurile cărăşene. La început, am avut marele prilej să fiu dascăl la o şcoală foarte bună din Reşiţa, Şcoala nr. 6, din care s-au recrutat cadre de specialitate, şi tehnice, şi academice. Ca să amintesc numai un singur nume, este dl prorector Rudolf Graf, prezent în sală, fostul meu elev. (…) Eu zic că am plecat prea repede, în Ardeal se zice prea iute, printr-o împrejurare, eu având marea tentaţie de a lucra la Cluj, la Institutul de Istorie, dar şi pentru faptul că am întâmpinat nişte greutăţi. Am avut un mare proiect, care a rămas în fază utopică, un ideal, acela de a face la Reşiţa un muzeu al mineritului. S-a ivit şi ocazia! În 1966 s-a închis Mina Doman şi am avut posibilitatea să amenajez o secţie a muzeului orăşenesc de atunci, un muzeu minier, muzeu şcoală, accesibil şi uzitabil, pentru care am şi făcut primele demersuri organizatorice, dar am întâmpinat dificultăţi financiare, care cumva mi-au tăiat elanul de a continua acest proiect. Dacă aş şti că mâine se iveşte ocazia ca una din vechile exploatări miniere din Caraş-Severin se va face un muzeu special al mineritului, eu m-aş întoarce cu dragă inimă la Reşiţa, chiar şi numai în calitate de consultant. Dar din păcate sunt puţine perspective de a se face acest lucru, iar puţinele muzee de minerit pe care le avem, întâmpină o serie de greutăţi, cum sunt cele de la Roşia Montană sau Petroşani“.
Profesorul le-a mulţumit preietenilor, colegilor, colaboratorilor prezenţi în sală, inclusiv prof. Dumitru Ţeicu, directorul Muzeului Banatului Montan, care i-a conturat personalitatea într-un laudaţio prezentat în cadrul evenimentului. Printre cei prezenţi s-a numărat şi Romulus Ioan, directorul TMK Reşiţa.
Amintiri şi urări
Omul de cultură Erwin Josef Ţigla, preşedintele germanilor cărăşeni, a dat citire unui laudaţio la adresa monseniorului Josef Gerstenengst. Cuvintele sale au fost completate de cel care i-a ridicat titlul, pr. Iosif Csaba Pal: „L-am cunoscut şi eu în ‘91, când l-am invitat la Reşiţa să facă un concert, care a fost ultimul său concert aici, în municipiul nostru. A fost un eveniment pentru întregul oraş, nu cum sunt astăzi concertele, că abia vin câteva persoane. Biserica era plină, oamenii nici nu încăpeau, l-au aşteptat în faţa bisericii. L-au aplaudat, era o sărbătoare. Dânsul însă era un om modest, cu o bunătate foarte mare, şi la Bucureşti când îl vizitam m-a salutat ca pe unul dintre concetăţenii săi care vin din Banat, cu căldură sufletească. A făcut concerte nu numai în Europa, dar şi peste ocean, în foarte multe oraşe, concerte de prestigiu şi oriunde citim despre orgă, despre muzica organistică, apare şi numele său. Aşa că eu cred că pentru municipiul nostru este o onoare că avem un astfel de om ca cetăţean de onoare post mortem“.
La final, profesorul Wollmann i-a urat primarului Popa, în limba germană, să aibă o mână bună pentru oraş. „Din fericire, există încă oameni cu care Reşiţa se poate mândri. Este adevărat că vorbim despre lucruri care s-au realizat tot în perioada de dinainte de Revoluţie. Eu sper ca în viitorul apropiat să ne aducă în faţă oameni cu care Reşiţa să se poată mândri peste 10-20 de ani, şi care să merite titlul de cetăţean de onoare“, a conchis primarul Ioan Popa.