Taxe. Iar ne pierdem în discuţii despre cele ce vor urma. Oricum vor fi impuse, fără ca cineva să ţină cont de părerile celor care le plătesc. Investitorii români şi străini spun clar că o creştere a fiscalităţii duce la majorarea preţurilor la energie, gaze naturale, alimente, transport, cu toate consecinţele ce decurg de aici.
Aceste consecinţe la scară mare ar fi afectarea creşterii economice, sufocarea consumului intern, blocajul financiar, creşterea arieratelor între companii, creşterea şomajului, scăderea veniturilor bugetare.Sunt lucruri pe care le trăim de ani de zile, sunt realităţi pe care le cunoaştem.
În istorie şi cele mai bizare taxe au avut o justificare. Şi, pentru a vă descreţi puţin frunţile, am să vă dau câteva exemple de biruri ciudate, dar justificate. Între anii 1784-1811, în Marea Britanie funcţiona un impozit pentru dreptul de a purta pălărie. Impozitul a adus venituri, iar evaziunea era aproape imposibilă, întrucât la plata sa contribuabilul primea un ecuson ce se fixa chiar pe pălărie. Taxa pe ureche a fost introdusă în Tibetul anului 1920, dar se pare că originile ei sunt mult mai vechi, fiind răspândită în mai toată China. Pentru fiecare din urechile sale, omul trebuia să plătească un liang de argint. Pedeapsa pentru evazionişti: tăierea urechilor. Pentru a europeniza societatea rusă, Petru cel Mare a hotărât să taie bărbile cu care se făleau nu numai aristocraţii, dar şi mujicii. Măsura nefiind acceptată de cler, a trebuit să renunţe la interzicerea bărbii, înlocuind-o cu impozitul pe barbă, stabilit prin Ucazul din 1689. Bineînţeles, preoţii erau scutiţi de impozit. Regele Henric I al Angliei (1100-1135) a instituit impozitul pe frică pentru cei care fugeau de serviciul militar. Deşi avea nuanţă dezonorantă, amatorii nu erau puţini, ceea ce l-a determinat pe regele Ioan Fără de Ţară să-l majoreze cu 300%, acesta fiind în vigoare timp de trei secole.
Şi premierul Ponta, în răspunsul dat Camerei de Comerţ americane, instituţie ce a atras atenţia că viitoarele taxe nu aduc nimic bun, a justificat măsurile fiscale spunând că îşi face datoria faţă de români. Când investitorii sunt alungaţi, când firmele se închid iar românii rămân fără locuri de muncă, când totul e cocoşabil, când nimic nu se arată roz, despre ce datorie vorbim? Şi aici nu vorbim doar de Ponta, pentru că România nu e pe umerii unui singur om. Însă tu, politician român, indiferent ce eşti, care e menirea ta? De ce nu faci un impozit pentru meseria de politician şi o taxă pentru fiecare prostie pe care o debitezi, pentru fiecare zi în care nu faci ceva bun?
Nina Curiţa