Într-o zi, un om a câştigat la o loterie un elefant. A fost în culmea bucuriei, până ce a trebuit să hrănească animalul. Săptămâna trecută, Dan Diaconescu a pus şi el mâna pe o jucărie similară. Şi nu sunt puţini cei care se întreabă cum se va descurca „senzaţionalul“ cu noua sa achiziţie.
Ar fi însă o greşeală să creadă cineva că Diaconescu e ca personajul din povestea de mai sus. Dacă s-a băgat în această treabă, ştie prea bine ce face; nu e el omul care să sară în gol şi a demonstrat nu o dată că fiecare mişcare a sa este bine gândită, cântărită şi aplicată.
Pe omul de afaceri Dan Diaconescu îl doare undeva de Oltchim, iar de angajaţii săi nici acolo. În schimb, pentru politicianul Dan Diaconescu, acest combinat este o mană cerească.
Pentru ca să fie cel mai fericit om din lume e destul să fie anulată licitaţia. Pe lângă faptul că nu va trebui să hrănească „elefantul“, ar avea şi un prilej excelent pentru a juca din nou rolul său preferat de victimă. Ce ar fi mai frumos decât să se bată cu pumnul în piept, să strige cum el, omul „poporului“, este persecutat de către statul corupt, străinii nesăbuiţi, sistemul murdar şi ciocoii cei lacomi? Au vrut să-i închidă televiziunea, l-au băgat la puşcărie, acum îi iau şi combinatul cu care ar fi hrănit mii de oameni! Din pură întâmplare, chiar în pragul alegerilor… Să mai zică cineva că Diaconescu e prost!
Totuşi, chiar dacă va reuşi şi de această dată să tragă spuza pe turta sa, Diaconescu ştie că ulciorul nu merge de multe ori la apă. Însă nu are de ales; singurul mod în care poate să rămână în lumina reflectoarelor este ca fiecare nouă mişcare a sa să fie mai şocantă decât precedenta. De aceea, în episodul următor, ne putem aştepta ca Dan Diaconescu să descopere fuziunea la rece, să unească România cu Basarabia şi să aducă pacea în Orient. Şi, fireşte, să vindece de gâlci.
Nina Curiţa