În ce măsură putem susține că suntem egali? Cu siguranță, trebuie să acceptăm că ne naștem diferiți și trăim diferit, în funcție de calitățile, defectele cu care am fost înzestrați. Inegalitatea este o realitate de zi cu zi cu care învățăm să trăim. Probabil că una dintre cele mai acute și vizibile forme ale inegalității este handicapul sau dizabilitatea.
Uniunea Europeană abordează această problemă global, dizabilitatea fiind considerată ca o problemă a întregii societăți. Aceasta presupune pregătirea și adaptarea continuă în toate sferele vieții, pentru primirea și menținerea acestor persoane în mijlocul societății.
În calitate de cetăţeni cu drepturi depline, persoanele cu dizabilităţi beneficiază de aceleaşi drepturi ca și restul populaţiei. Au dreptul la demnitate, la tratament egal, la o viață autonomă și la o participare deplină în cadrul societăţii.
Persoanele cu dizabilităţi sunt mult mai expuse sărăciei şi deci excluziunii, decât altele, accesul lor la bunuri şi servicii, considerat garantat, este considerabil redus. Riscul pauperizării şi izolării lor sociale este mult mai mare.
Calea cea mai eficientă în scopul evitării acestor riscuri este găsirea şi păstrarea unui loc de muncă. Totuşi, participarea pe piaţa muncii reprezintă o provocare majoră pentru persoanele cu dizabilităţi.
Dar, diversitatea privită ca şansă, chiar creează şanse, dacă ne gândim că incluziunea socială este un drept al omului : oamenii cu dizabilităţi aparţin societăţii, ca oricare alţii, au dreptul să decidă, ei sunt de la naştere îndreptăţiţi la incluziune în toate domeniile vieţii societăţii: educaţie, muncă, locuire, timp liber.
Va invităm să vă alăturați nouă pentru a dărâma un zid simbolic al dizabilității, în campania “Dărâmăm ziduri pentru a construi punți”, campanie care va poposi în orașul dumneavoastră astăzi.
Florian Sălăjeanu
ASSOC, Baia Mare