REŞIŢA – În 2014, după schimbarea legislaţiei privind acordarea atestatului de produs tradiţional, această certificare a dispărut de pe multe produse. În categoria acestora, intră şi conservele de bureţi şi preparatele din ciuperci ale familiei Freisz, din Bocşa. De atunci, Mircea Freisz şi soţia acestuia se chinuie să-şi reateste produsele, care se vând cu succes, de şase ani, într-o reţea internaţională de hipermarket-uri, precum şi la târgurile agricole locale şi naţionale.
Potrivit legislaţiei în vigoare, atestatul de produs tradiţional se obţine mai greu acum, faţă de anii anteriori. Şi asta pentru că operatorul trebuie să dovedească că produsul este fabricat exclusiv din materii prime locale, să prezinte o reţetă tradiţională, criteriu care a impus şi cele mai mari probleme, iar prelucrarea să se facă manual, respectându-se un mod de lucru tradiţional. Cu toate acestea, Mircea Freisz nu s-a lăsat intimidat de reglementările legislative şi a început să adune documentaţia necesară pentru întocmirea dosarului de reatestare tradiţională. O mână de ajutor a primit şi din partea specialiştilor Direcţiei Agricole Caraş-Severin. Deşi i-a luat timp, de curând, a aflat că două din preparatele sale – „salata bănăţană mixtă din ciuperci şi legume ca la Wolfsberg“ şi „salata bănăţană din ciuperci“ – au fost înscrise în Registrul Naţional al Produselor Tradiţionale.
„Nu a fost uşor, pentru că toate aceste proceduri au durat. Printre altele, ni s-a cerut să venim cu date istorice privind reţeta tradiţională. Iar acest lucru a fost mai greu, pentru că trebuia să găsim în cărţi pasaje în care să fie scris că pemii culegeau ciuperci de pădure, pe care le făceau salată sau le vindeau, pur şi simplu. Iar acest lucru a durat, pentru că e greu să găseşti aşa ceva“, ne-a mărturisit Mircea Freisz.
Legat de produsele care l-au consacrat de-a lungul timpului, producătorul spune că în spatele succesului stă multă muncă, amintindu-şi cum, într-o iarnă, ajunul Anului Nou l-a găsit în solarul cu ciuperci. Este însă mulţumit că munca sa a fost răsplătită prin reatestarea celor două produse.
„Ca să faci un produs tradiţional, trebuie ca originea lui să vină din timp. Salata pe care eu o prepar este de la munte, salată de la Wolfsberg (Gărâna – n.r.), aşa cum o făceau pemii acum 150 de ani. Pe lângă alte îndeletniciri, aceştia se ocupau şi de culesul bureţilor de pe fag, care, mai apoi, erau puşi în butoaie de lemn şi valorificaţi. O altă condiţie este aceea ca în preparat să nu se pună conservant, aditivi, adică gelatină, şi mă refer de această dată la zacuscă, şi nici coloranţi alimentari. Iar prelucrarea să fie făcută manual. La noi totul se face manual, inclusiv încărcarea borcanelor, etichetarea lor. Nici sterilizarea nu se mai face la cuptor, cum se făcea cândva, ci exact cum o făcea bunica, la bain-marie, după care borcanele se scot şi se acoperă cu o pătură până a doua zi“, ne-a mai spus Mircea Freisz.