Banca Mondială anunța zilele trecute că 4,2 miliarde de oameni nu au acces la Internet. Și instituția aceasta este de-a dreptul îngrijorată de această discrepanță a secolului XXI. Vă dați seama: 4,2 miliarde de oameni nu sunt controlați aproape de nimeni!
Internetul înseamnă control. Și nu m-am trezit eu azi să spun asta, ci afirmația am auzit-o, în cadrul unui interviu foarte bun realizat de TVR, chiar din gura „evanghelistului-șef” al Internetului de la Google, Vinton Cerf. Omul a recunoscut că fiecare pas al nostru rămâne acolo, pe Internet. Cauți mere verzi, cravate albastre, butoni negri, creme intime, prezervative de căpșuni, locuri de muncă, o destinație de vacanță? Știi tu și Google. Dar, cumva pentru a ne liniști, Cerf spunea că nu e vreo persoană anume care să se uite peste umărul tău când cauți chestii pe net sau când scrii emailuri, ci doar un computer care înregistrează tot ce faci. Iar intimitatea ta nu este folosită sau vândută (cică…). Mai mult, „evanghelistul-șef” crede că doar imoralii se tem de o eventuală indiscreție a Internetului. La un moment dat, îmi amintesc că și Vinton Cerf, spunea că patru miliarde de oameni nu au acces la Internet și că Google lucrează la strategii în acest sens. Mă întreb totuşi cum or trăi aceşti oameni neștiind nimeni conversațiile și frământările lor, cum or fi știind să prepare mâncare fără să consulte Internetul, cum s-or trata de dureri de stomac fără sfaturile prețioase de pe Google sau cum și-or planifica nunțile fără ghidul revistelor celebre. Nu spun că trăiesc mai rău sau mai bine, ci doar că trăiesc în lumea lor, după regulile lor, iar informațiile din universul lor apropiat le sunt suficiente. Trăiesc simplu, nu au așteptări, automat nici dezamăgiri.
Însă nu vreau să alunec în cealaltă extremă, să văd în Internet o conspiraţie gigantică de control a omenirii aşa cum „dictează“ moda acum. Pentru că dacă ar fi după unii, ne-am întoarce în Evul Mediu sau, şi mai bine, în Epoca de Piatră, unde să ne putem izola după bunul plac în propria peşteră şi să-i spunem „siguranţă“. Internetul este una dintre cele mai importante invenţii din istoria noastră. Datorită accesului la informaţii şi la comunicare, legăturile dintre oameni sunt mai strânse ca niciodată. Cunoaştem, vorbim şi glumim cu persoane din ţări despre care, acum 20 de ani, am fi auzit doar din manualul de geografie, iar posibilităţie de dezvoltare sunt aproape nelimitate. Şi tocmai aici stă avantajul Internetului: cu cât va fi mai mare, cu atât va fi mai dificil de controlat. Nu spun că nu ar fi unii care nu şi-ar dori sau nu ar încerca să facă asta. Însă chiar şi în clipa de faţă, controlul asupra reţelei globale, aşa limitată cum e, nu e decât o simplă iluzie a puterii. Internetul, ca şi omenirea, poate fi asemuit unui ocean: poţi ţine apa în palmă, dar cu cât vei încerca să strângi pumnul mai tare, cu atât ţi se va strecura printre degete mai repede. Cel mult, poţi să pluteşti pe o bucată de lemn, să te foloseşti din când în când de curenţi şi de valuri şi să te lauzi că eşti stăpânul mărilor.
Sursa foto: mouthshut.com