REŞIŢA – Rivalitatea dintre Mozart şi Salieri a rămas în istoria muzicii. Se spune chiar că Salieri l-ar fi otrăvit pe Mozart, fără a exista însă certitudinea acestui fapt. Despre asta însă s-au făcut filme, s-au scris piese de teatru. Manifestarea culturală „Reşiţa în zece dimensiuni” a fost deschisă de piesa „Amadeus”, care tratează tocmai rivalitatea dintre cei doi compozitori. În rolurile principale Daniel Niţoi, Tomi Cristin, Eugen Cristea, Ion Dichiseanu, Victoria Cociaş.
Dumnezeu avea nevoie de Mozart ca să-Şi răspândească harul. Mozart avea nevoie de Salieri. Iar Salieri legase un legământ cu Dumnezeu ca Preaînaltul să-l facă nemuritor prin muzică iar el, Salieri, să-L slujească prin muzica sa. A început să compună, iar sunetele se legau în juru-i ca o plasă nesfârşită care se-ncolăcea şi-i intra-n carne, fără ca muzicianul să înţeleagă ce-i cu durerea sa care pe alţii îi bucură atât.
Salieri s-a dedicat şi mai mult muzicii. Până-ntr-o zi când în Viena apăru unul venit din Salzburg, pe nume Mozart, despre care se spunea că a compus primele lucrări înainte de a şti să scrie. Dar cine-i acest Amadeus de se bucură de-atâta cinste la curtea împăratului? Lui Mozart i se comandă o operă comică în limba germană, Mozart e curtat de masoni într-o epocă în care mai toţi oamenii de valoare ai Vienei erau masoni. Iar el, Salieri, compozitorul Curţii, se vede eclipsat de această… făptură care-i suflă până şi eleva, Catarina Cavalieri. E prea mult pentru Salieri.
Amadeus e genial dar, ca mai toate geniile, e sărac. S-a căsătorit cu Constanze Webber, cu toate că tatăl său, Leopold Mozart, n-o suferea. Are şi un copil şi greu poate trăi în condiţiile în care predă muzica doar la trei elevi. Principesa Elisabeta are nevoie de un profesor, iar Salieri e omul cheie care l-ar putea propune pe Mozart. Rivalul încearcă s-o seducă pe Constanze dar ceva-l opreşte de la meschinul gest, căci nu cu Mozart se războia Salieri, ci cu Cel care-l iubea atâta.
Tot mai sărac, Mozart e tot mai genial. Compune lucrări fantastice pe care însă nimeni nu le observă pentru că Salieri are grijă de tot. Mozart se îmbolnăveşte grav, halucinează, are vedenii. Compune un requiem pe care nu apucă să-l termine deoarece iată, omul înveşmântat în negru, îi toarnă în trup otrava cu care vrea să-i ucidă geniul.
Era o vreme crâncenă când l-au înmormântat pe Mozart. L-au azvârlit într-o groapă comună la care un câine a urlat neîncetat timp de două zile până a murit şi el. Salieri să rămână în istorie chiar şi ca ucigaş al lui Mozart căci… de fiecare când se va vorbi de Mozart, se va vorbi şi de Salieri.
Să-l fi ucis oare Salieri pe Mozart? Istoria aduce argumente şi pro şi contra. Pe scenă însă Daniel Niţoi şi Tomi Cristin au transpus cu genialitate rivalitatea a doi coloşi ai muzicii. Concluzia e simplă: „asta e”, replica împăratului Iosif al II-lea, jucat magistral de Eugen Cristea, mare amator de muzică bună atâta timp cât aceasta nu solicită prea mult creierul imperial.