REŞIŢA – E drept că universitatea reşiţeană a fost serios depunctată în faţa altora din ţară, din cauza capitolului cercetare. Deşi la Reşiţa se face cercetare de când există învăţământ superior, remarcându-se de-a lungul anilor o bună conlucrare între industria de pe malurile Bârzavei şi forul educaţional, atât din punct de vedere al furnizării de specialişti, cât şi al tehnicii şi studiilor.
Şi chiar dacă la Reşiţa se face şi cercetare, potrivit rectorului Doina Frunzăverde, cercetarea aplicativă şi activitatea prin care dascălii îşi învaţă studenţii să facă proprii paşi pe calea cercetării nu sunt luate în considerare în niciun fel de ierarhizare a universităţilor. Asta pentru că monştrii sacri ai educaţiei superioare investesc în cercetarea pură, nu în îndrumarea studenţilor pe această cale, considerând-o o pierdere de timp.
„Nu este cuantificată în niciun fel de clasament în care în ultimii ani ne-am obişnuit să ne introducem şi să ne poziţionăm cadrele didactice, spune Doina Frunzăverde. Din păcate, uităm tot mai mult în ultimul timp că principala misiune a oricărei universităţi din orice loc din lumea aceasta este aceea de educaţie. În primul rând, suntem instituţii de educaţie! Şi, desigur, trebuie să completăm educaţia prin cercetare. Deşi în mod oficial la Reşiţa nu se face cercetare, de 42 de ani ne ambiţionăm să facem asta. Un anume tip de cercetare, numită cercetare aplicativă, care cred că are un rol foarte important pentru orice societate, şi mai ales pentru una în suferinţă, aşa cum sunt societăţile din toate ţările la ora actuală în toată lumea. (…) Consider că cercetarea inginerească în primul rând trebuie să fie aplicativă. Şi cred că un inginer care niciodată n-a soluţionat nicio problemă practică nu şi-a îndeplinit misiunea cea mai importantă de a produce ceva. Este misiunea noastră a inginerilor. Este din păcate o misiune pe care am uitat-o şi activitatea de cercetare aplicativă este o activitate pe care, nu numai că am uitat-o, nu o cuantificăm în niciun fel de criterii în urma cărora clasificăm programe de studii şi universităţi“.
Ce-i drept, conlucrarea între instituţiile de rang local şi forul de învăţământ nu mai este la fel de lină ca în trecut, asta şi pentru faptul că administraţiile ultimilor ani au uitat că Educaţia este piatra de temelie a unei societăţi. Iar dacă Universitatea Eftimie Murgu din Reşiţa îşi continuă strădaniile de a se menţine ca universitate de regiune, nu acelaşi lucru se poate spune despre administraţiile care au beneficiat, decenii de-a rândul, de pe urma tinerilor formaţi aici.
Antoniu Mocanu