Reactualizat la:

Dinastia Dragalina si 130 de ani dintr-o istorie bisericeasca

Dinastia Dragalina si 130 de ani dintr-o istorie bisericeasca
Scris de Dorina Sgaverdia - BORLOVA – Sâmbătă, 15 august, se împlinesc 130 de ani de la înălțarea bisericii din Borlova, acolo unde au slujit aproape două secole preoți din neamul generalului Dragalina.

 (3 comentarii)

Rectifica

15 august 1885, nedeia satului. Borlovenii, în straie de sărbătoare, marcau înălțarea sfântului lăcaș ce dăinuie și astăzi, a patra biserică dintr-o istorie de aproape 500 de ani (atestarea documentară a satului Borlova: 1519).

Primul lăcaș de închinăciune era din lemn, acoperit cu șindrilă și a fost amplasat în mijlocul cimitirului de pe dealul Gruneț. Nu se știe exact anul în care a fost construit, dar, după însemnările preotului Elisei Drăgălina, a „existat înainte de 1761”. O icoană de lemn ce îl reprezenta pe Iisus Hristos, una dintre cele patru amplasate înaintea altarului, avea inscripționat anul 1761, susținând astfel concluzia preotului Elisei Drăgălina.

Până în 1770, casele borlovenilor erau răspândite pe văile râurilor Borlova și Sebeșel. Între 1770 și 1775, din ordinul împărătesei Maria Theresa, anumite localități din răsăritul imperiului austriac au fost coborâte de pe văi și așezate de-a lungul șoselelor sau pe malul apelor. Măsura a fost luată și ca urmare a vizitelor fiului său, împăratul Iosif al II-lea, pe aceste meleaguri. Printre satele coborâte și vizitate de Iosif al II-lea se numără și Borlova. Noua organizare administrativ-teritorială impunea aducerea bisericii în centrul comunității. Mai întâi, biserica de lemn a fost strămutată de pe dealul Gruneț în locul numit Obrejii, acolo unde astăzi se află cimitirul. Borlovenii aveau astfel o biserică din lemn pe fundament de piatră, ce veghea de la înălțime noua așezare ce se orânduia prin decizia împărătesei, dar nu reprezenta „centrul” în jurul căruia să se țeasă viața lor.

Cea de-a treia zidire sfântă – așa cum mărturisește preotul Elisei Drăgălina în manuscrisul cronicii bisericești, mărturie preluată în monografia satului redactată de învățătorul Nistor Boșcai (între anii 1966-1968), nepublicată și acesta -, a fost zidită din piatră de apă „pe la anii 1810-1812”, fiind amplasată în mijlocul satului, „lângă școală, lângă casa preotului, în apropiere de casa comunală și cvartirul ofițeresc”. Vechea biserică, cea de la Obrejii, a fost vândută locuitorilor din satul Zlagna, care au păstrat-o până în 1906.

O legendă a meşterului Manole

Biserica de piatră era destul de spațioasă şi luminoasă, cu turn înalt, însă datorită unui cutremur de pământ turnul amenința cu prăbușirea. Sinodul parohial din 1876 a decis reconstrucția acestuia. În 1880, povestește învățătorul Ioan Rădoi, văzând că în afară de turn se crapă tot mai mult și zidurile bisericii, sinodul parohial a decis, după ce s-a sfătuit cu inginerul Rozinsky din Caransebeș, să ridice o nouă biserică. „Să ținu sinod parohial extraordinar și să adusă hotărârea să ne apucăm, în vara anului 1880, de facerea și arderea a 120.000 de cărămizi. Pământul pentru facerea cărămizilor îl probase inginerul Rozinsky”. În 10-15 august 1880 s-a dat foc la un cuptor cu 60.000 de cărămizi, iar cealaltă jumătate, 60.000 de cărămizi, era clădită pe Runcu, acolo unde a fost turnată. Numai că, „după ce s-a dat foc cuptorului, a pornit o ploaie torențială cum rar s-a mai văzut”, povestește același învățător. În furia sa, ploaia a străbătut cuptorul. „Se auzea până în sat cărămida huruindu-se”. Arderea cărămizii și cărămida în întregime a fost compromisă. De teamă, cărămidarii au fugit. Conducătorii – preotul Mihail Drăgălina, Zaharia Ianoșel, președintele comitetului parohial și învățătorul Ioan Rădoi – căzură „sub judecata opiniunii publice”. Au fost învinuiţi că nu au adus experți să testeze pământul pentru cărămizi și s-a hotărât ca întreg comitetul să suporte „spesele” avute, un total de circa 300 de florini. În 1881 s-a încercat turnarea altor cărămizi, dar istoria s-a repetat. Ca în legenda Meșterului Manole, ce turnau într-o vară se dărâma într-o noapte cu ploaie torențială. Așa că, în 1882, au fost cumpărate, de la Caransebeș, „80.000 de cărămizi, prima clasă”. Au adus-o „cu trăgătorii de la fiecare număr de casă” și a început construcția bisericii.

Totul s-a constituit într-un gest de curaj și de asumare a responsabilității, în dorința de a lăsa ceva în urmă. Varul a fost cumpărat de la Peștere și din satul Var. Potrivit mărturisirilor făcute de învățătorul Ioan Rădoi și preluate în cele două manuscrise, al preotului Elisei Drăgălina și al învățătorului Nistor Boșcai, neavând bani la biserică, comitetul parohial a trebuit să se împrumute, „cu 20-30 de florinți de la babe”. Tot așa s-a purces și la cumpărarea fierului pentru legături. Învățătorul Rădoi și-a vândut boii cu 200 de florini din care a cumpărat fier, iar toamna i „s-au reîntors” banii cheltuiţi. În viață nimic și niciodată nu s-a făcut fără credință, risc și sacrificii. Stau mărturie amintirile învățătorului Ioan Rădoi, consemnate în cele două manuscrise: „În august 1885, aveam lipsă mare de bani. Am umblat eu, părintele și președintele pe la toate băncile din Caransebeș, dar n-am căpătat. Președintele Zaharia Ianoșel, zis Firăru, odată să exprimă: Haidați acasă, mai am eu 1.000 de florini și îi împrumut bisericii până să va putea încasa. Întreg comitetul i-am subscris o obligațiune pentru 1.000 de florini, cu 6%, care în decurs de șase ani am replătit-o”.

Înălţarea

Construcția bisericii a început în 1882 și s-a încheiat în 1885. Arhitectul care a coordonat întreaga lucrare a fost Adrian Diaconovici, din Caransebeș. La rândul său, arhitectul a trimis o echipă compusă din șase până la opt zidari, sub conducerea a doi șefi germani, care „au arătat multă bunăvoință și au îndrumat comitetul bisericesc să nu cruțe materialul dacă vor să aibe o zidire trainică”. Pentru achitarea arhitectului și a materialului de construcție, pe lângă împrumutul acordat de Zaharia Ianoșel, s-au făcut împrumuturi la diverse instituții bancare: Albina, din Sibiu, cu 3.000 de florini; Banca Sebeșana și Popolară din Caransebeș, alți 3.000 de florini. Ca să fie acoperită toată suma, s-a făcut un „arunc” (repartiție – n.n.) pe fiecare locuitor al comunei și s-a recurs la donații. Cel care a făcut cea mai mare donație a fost Zaharia Ianoșel, Firăru, cum îi spuneau borlovenii, probabil de la gradul pe care l-a avut în armată. Firăru a fost „om cu carte”, președintele comitetului bisericesc până la moarte, și mulți ani primarul comunei Borlova. Donațiile făcute de dânsul au depășit suma de 2.000 de florini. În calitate de primar, el a dat în folosința bisericii trei terenuri agricole – Ploștina, Obârșiile și Vârtopul, foste islazuri, pentru a le licita, iar banii obținuți să fie folosiți la achitarea cheltuielilor de construcție și înfrumusețare. Tot cu aprobarea acestui primar, s-au licitat pășunile de pe Munții Baicu și Muntele Mic pentru a acoperi „camăta” la sumele împrumutate pentru biserică.

„Și așa, cu voia bunului Dumnezeu, se săvârși acest lăcaș dumnezeiesc, la 15 august 1885, având creștinii noștri a suporta, pe lângă diferite cărăușii și ajutoare, cu lucrul mâinilor, și un arunc de 7-8.000 de florinți, carele abia la finele anului 1891 s-a achitat”, conchid cronicile.

Câtă vreme s-a construit biserica din Borlova, preot a fost Mihail Drăgălina, născut în 1847, fiul mai mare al preotului Ianăș Drăgălina, care îl aduce pe Mihail capelan în 1871. Președintele comitetului parohial a fost, cum am mai spus, Zaharia Ianoșel, zis Firăru, iar secretar al comitetului parohial Ioan Rădoi, învățător la școala confesională din Borlova din 1864 până în 1894. Comitetul care i-a sprijinit în perioada înălțării bisericii, inclusiv atunci când a fost sfințită și împodobită (1882-1887) a fost format din: Martin Musteța, zis Flaităru, și Nicolae Jigorea – epitropi; Andrei Ferdeanu, Timotei Cocie, Ion Drăgălina, Ion Epuran, Vichentie Sulea, Petru Mateșescu, Martin Jigorea, Grigoria Gruia, Ioan Ursulescu și Arsenie Dănescu – membri.

Sfinţirea bisericii

Odată ridicat lăcașul sfânt, s-a hotărât sfințirea sa la sărbătoarea Sfinților Arhangheli Mihail și Gavril, 8 noiembrie a anului 1886. Sfințirea a fost săvârșită de Î.P.C.Sa Filaret Musta, arhimandrit și vicar, atunci protosinghel, cu asistența preoților Ioan Stoian și Gheorghe Petrescu, iar dintre oficialitățile civile au fost prezenţi președintele Comunității de Avere – Ilie Curescu și Patriciu Drăgălina. Iată cum a consemnat Elisei Drăgălina momentul: „Vasăzică dară, după o petrecere animoasă și plină de bucurie, atât pentru oaspeți cât și pentru întreaga obște au urmat însuflețitoare jocuri naționale voioase între inteligență și întreg poporul, astfel încât abia mâinezi s-au reîntornat la Caransebeș, iară petrecerea poporului a dăinuit până a treia zi după sfințire. În acest chip se sfârși actul sfințirii și credincioșii din comuna Borlova, uitând năcazurile și jărtfele aduse, oarecumva făloși, au împlinit cu ceremoniile cele mai frumoase spre mulțămita deplină și mângâierea tuturora. Remarchez cu bucurie și aceea împrejurare precum că toate spesele încopciate cu actul sfințirei, cât și cerințele mesei date, s-au acoperit de dearnicul creștin Vichentie Sulea, zis Pemu“.

Zugrăvirea şi sculptarea iconostasului

Întâmplarea a făcut ca, la 14 octombrie 1896, preotul Mihail Drăgălina să treacă în lumea celor drepți, deși nu avea decât 49 de ani. I-a urmat, ca preot al comunei Borlova, fratele său mai mic – Elisei Drăgălina, care timp de 14 ani a fost preot în satul Gârliște. Instalarea lui s-a făcut la 23 martie 1897. „Mi-a fost rânduit – spunea în cronica bisericii Elisei Drăgălina – ca lucrarea începută de fratele meu s-o completez eu”. Așadar, Elisei Drăgălina a coordonat întreaga operă de pictare a bisericii, sculptarea iconostasului, acoperirea bisericii cu tinichea, la 1898, apoi ulterior împodobirea interiorului cu mobilierul necesar, candelabre, clopote. „Măcar că știam, spunea el, că dispunem numai de 1.500 florinți la biserică”.

În urma unor vizite de documentare, comitetul bisericesc a decis ca pictura să fie realizată de către Ioan Zaicu, pentru sculptarea iconostasului l-a acceptat pe Iosif Bosioc, din Berliște, iar pentru aurire pe Eugen Spang. Deși biserica nu dispunea decât de cei 1.500 de florini, s-au angajat lucrări de pictare a bisericii, de sculptare a iconostasului și de aurit în valoare de 7.400 de coroane. Și a meritat. Biserica din Borlova este una dintre cele mai frumoase din Banatul Montan, meritând să fie cunoscută și introdusă în circuitul spiritual și turistic. De altfel, încă din acele vremuri, pictura bisericii din Borlova, operă a artistului Ioan Zaicu, unul dintre pictorii de valoare ai Banatului, a fost declarată, prin Ordin al Protopopiatului din Caransebeș, „lucrare istorică”. Toate lucrările amintite au început în primăvara lui 1903. În paralel, biserica a fost acoperită cu tablă, iar realizarea îi aparține inginerului Arnol Karoly.

Preotul Elisei Drăgălina dă și o listă a donatorilor, formată din personalități și simpli borloveni. În capul listei stă „Ilustrisima Sa Domnul Zeno de Mocioni cu o donație de 100 de coroane”, urmat de „Domnul director de pedagogie Patriciu Drăgălina (60 de coroane); Doamna Silvia Drăgălina(120 de coroane); Preotul Nicolae Cojocaru cu soția (60 de coroane); Preotul Elisei Drăgălina cu familia (70 de coroane); Învățătorul Ioan Rădoi (80 de coroane).“ Însă cea mai mare donație a făcut-o același Zaharia Ianoșel (390 de coroane). Sunt mândră că, imediat după el, donând o sumă consistentă (320 de coroane), este nominalizat unul dintre strămoșii familiei mele dinspre tată, Andrei Ferdeanu, epitrop, dar și bunicul mamei mele „codreanul (pădurarul – n.n.) Lazăr Cucuruz” (120 de coroane). O donație consistentă a făcut și Arsenie Musteța (180 de coroane), zis Bărboncu, și el epitrop. În manuscrisul monografiei sale, învățătorul Nistor Boșcai prezintă și o listă a celor care au subvenționat fiecare icoană din biserică. Din păcate, în 1948, numele acestor credincioși au fost șterse. Acum, cred eu, a sosit momentul reconstituirii după această listă.

Dinastia Drăgălina

Biserica ortodoxă din Borlova a fost păstorită aproape două secole de preoți din familia Drăgălina, neamul eroului de la Jiu, generalul Ion Dragalina. După unii, chiar membri ai familiei Dragalina.

Istoria bisericii din Borlova se împletește strâns cu istoria acestei familii. Construcția lăcașului de închinăciune de astăzi a început-o, cum am mai spus, preotul Mihail Drăgălina, fiul cel mare a preotului Ianăș Drăgălina. La decesul său, în 1896, parohia devine vacantă și este ales preot, devenindu-i vrednic urmaș, fratele său mai mic, Elisei Drăgălina. Acestuia i-a urmat fiul său, Patrichie Drăgălina, care i-a păstorit pe borloveni până la 24 iunie 1925, când se stinge la numai 38 de ani. Cu dispariția lui Patrichie Drăgălina se încheie dinastia preoților Drăgălina la Borlova, o istorie bisericească de aproape două secole. Succesorul lor este preotul Nicolae Cojocariu, ginerele fiicei adoptive a preotului Mihail Drăgălina, care păstorește până la 31 decembrie 1942.



Comentarii 3

Vă mulțumim pentru comentariul dumneavoastra. - comentariul va fi verificat de catre un editor si numai in cazul aprobarii va aparea pe site.

 
1000
/1000 caractere ramase

versiunea HTML a comentariilor
Mai multe stiri din categoria CAON Stirile judetului Caras-Severin
Cu mana pe inima de farmacist
ORAVIŢA - Un cetăţean face acuzaţii, iar şeful farmaciştilor din judeţ promite că va face lumină. Scriem asta [...] mai multe »
Cuvintele, singura arma impotriva bolii
CARAȘ-SEVERIN - Doar la timide campanii de informare ne rezumăm atunci când vine vorba de HIV/SIDA, în contextul în [...] mai multe »
Mos Nicolae a aprins feeria sarbatorilor
REȘIȚA - Aşa cum ne-am obişnuit, Reşiţa şi-a aprins lumina sărbătorilor de Moş Nicolae. În Centul Civic, pe o [...] mai multe »
Va veti face bagajele si veti pleca
REŞIŢA - Asta spunea viceprimarul Paul Vasile în contextul organizării unei noi întâlniri de lucru cu factorii [...] mai multe »
Urmarit national, prins la Resita, la Buletine
REŞIŢA - În vreme ce părinţii se pregăteau să umple ghetuţele micuţilor de Moş Nicolae, un mehedinţean a fost [...] mai multe »
Refuzata la Caransebes, interesanta pentru Oravita
CARANSEBEȘ - Asta se poate spune despre firma care a vrut să demareze o afacere în municipiul de pe Timiș și [...] mai multe »
Poftiti pe gheata in Parcul Dragalina
CARANSEBE - La Caransebeș s-a deschis marți, oficial, sezonul de patinaj, iar copiii și tinerii sunt așteptați în [...] mai multe »
Popa vrea un 2017 al investitiilor
REȘIȚA - Şeful administrativului reşiţean spune că, pentru prima dată, se lucrează la un buget al Reşiţei ca [...] mai multe »
In pesteri, fie iarna, fie vara
CARAŞ-SEVERIN - Membrii Asociaţiei Speologice Exploratorii au continuat ieşirile în teren la început de decembrie. [...] mai multe »
Mai multe din categorie »

Autentificare



Ti-ai uitat parola?
Inregistrare user nou

Autentificati-va sau adaugati un comentariu pe CAON.ro

Autentificati-va pe CAON.ro:




Ti-ai uitat parola?

Comentati pe CAON.ro:

Completati numele si e-mailul dvs. in casutele de mai sus pentru a putea comenta ca utilizator neinregistrat.

Inregistrare user nou