REȘIȚA – În viaţa de zi cu zi vedem, întâlnim şi cunoaştem oameni. Îi ţinem aproape, le dăm feţe, înţelesuri sau îi uităm. Îi putem vedea ca pe anotimpuri: calzi, ploioşi sau geroşi. Face parte din firescul vieţii.
De când lucrez în presă, am tot învăţat lucruri despre oameni. Am avut ocazia să cunosc atâtea persoane, şi asta pentru că zilnic stăm de vorbă cu cititori. Pe lângă scrisori şi telefoane, primim multe vizite. Jurnal de Caraş-Severin este un ziar citit în toate localităţile Banatului Montan, însă nu despre cât de citit este ziarul scriu azi ci despre bucuria pe care o am atunci când cititorii vin la noi. Sigur, unii au diverse probleme personale, ziarul fiind de multe ori un sprijin, fie şi prin simple sfaturi. Dar sunt şi acei oameni cărora le pasă de ceea ce se întâmplă în jur. Şi nu pentru că nu au ce face, ci pentru că aşa au trăit o viaţă. Este o plăcere să discuţi cu cititorul Gheorghe din Reşiţa (aşa se recomandă), cu domnii Mihai Şerbu, Rusalin Belu Nica, Rozovleanu sau Nicolicea tot din Reşiţa. Alţii demonstrează cât de frumos este să nu laşi praful să-ţi învăluie ţelurile, iar domnul Căprioru Erimescu din Iablaniţa, prin Craina Bănăţeană şi vorbele-i iscusite de dascăl, mi-a arătat acest lucru de ani de zile. Domnii Roşca din Bocşa şi Lazăr din Caransebeş, Ion Măran din Moldova Nouă sau Todoruţ din Băile Herculane sunt oameni de la care mereu avem câte ceva de învăţat. Felul în care prezintă lucrurile, problemele, este deosebit. Sigur, numărul celor cu care dialogăm este mult mai mare şi îmi cer scuze că nu am spaţiu să îi amintesc pe toţi.
Zilele trecute, am avut bucuria de sta de vorbă la redacţie cu dl. Frideric Szabo din Reşiţa. Nu a avut vreo problemă personală, nu s-a plâns de pensia mică sau de faptul că este tratat urât pe undeva. Dimpotrivă, cu vorbe alese a evidenţiat câteva probleme ale Reşiţei. Fără a acuza, fără a arăta cu degetul spre cineva. Doar a descris lucruri existente sau care ar vrea să existe… De ce nu putem avea pe malul Bârzavei, din zona centrului, până la cotitura din Triaj, o alee de promenadă cum are Orşova? Atunci nu ar mai fi nici gunoaie, iar malul ar fi de o frumuseţe aparte. Aceasta a fost una dintre problemele-dorinţă ridicată de dl Szabo. Mai avea vreo câteva, tot de interes comun, pe care le vom aborda în diverse articole. Avea dreptate în tot ce spunea, iar discuţia, întreruptă doar de neliniştea dânsului de a nu deranja mai mult decât cele zece minute stabilite, nu o voi uita aşa uşor.
Întâlnirile cu astfel de oameni nu mă obosesc. Păşesc sfios, vorbesc cumpătat, se feresc să deranjeze dintr-un bun simţ imens. Sunt tot mai rari, iar discuţiile cu ei îmi dezvăluie vremuri ce nu se vor mai întoarce. Nu spun că timpurile lor au fost perfecte, dar bunul simţ, respectul pentru valori, dorinţa de a clădi şi responsabilitatea au avut altă intensitate. Iar trecerea lor cu umerii drepţi prin vremurile de azi pentru mine este o lecţie… Acea lecţie în care detaliul care contează este că încă avem de la cine învăţa.
Foto:media.licdn.com