CARAŞ-SEVERIN – Pentru a ajunge un bun profesionist, drumul e anevoios şi obstacolele – multe. Dacă pe lângă carieră cineva se mai poate afirma şi în alt domeniu, devine model de urmat şi de întrebat. Tudoriţa Nicula şi Anca Gaiţă sunt două exemple care subliniază că, pe calea aleasă, s-au bazat pe oameni de calitate, pe prietenie şi familie.
Tudoriţa Nicula, vicepreşedintele pe zona de Vest al femeilor social – democrate a punctat câteva dintre jaloanele care i-au definit calea până la momentul actual.
JCS: E anevoios pentru femei să se afirme?
T.N.: Parcă în ultimii ani s-a remarcat o deschidere mai mare poate şi în baza directivelor europene. Vorbesc atât de lumea politică, dar şi despre rezultatele în carieră. Sunt veşti bune şi legat de finanţarea campaniei politice şi la rambursarea bugetului, ceea ce oferă un impuls suplimentar doamnelor şi domnişoarelor. Noi calculăm de două ori când luăm o decizie, mai ales în politică, şi luăm în considerare şi modul în care este afectată familia.
JCS: Sunt câteva momente care v-au definit ca om, ca profesionist?
T.N.: Sunt mai multe, fie că sunt în cariera profesională, fie în cea politică. Unul dintre cele mai importante ar fi anul 1988 când am început să muncesc la laboratorul din Oraviţa. Am cunoscut valoarea unui colectiv, a muncii pe care o aveam de făcut, importanţa sănătăţii omului. Munca pe care am depus-o la Casa Judeţeană de Pensii a fost un al moment important, fie că am fost simplu angajat, fie că am condus instituţia. Şi perioada de la Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate a fost la fel de relevantă, deşi îmi pare rău că în ultima perioadă am avut o sincopă, o cumpănă în care am înţeles că Dumnezeu ne încearcă şi ne ajută necondiţionat. Sper să trec cu bine de această perioadă în care am putut reflecta la lucrurile importante din viaţa omului, la ceea ce am făcut şi la ce mai am de făcut. E o experienţă din care am avut de învăţat. Acum mi-am văzut prietenii cu adevărat şi ştiu că Dumnezeu le rânduie aşa cum e mai bine. O vorbă înţeleaptă spune că la moment de necaz trebuie să-ţi faci umbrelă din bucurii. Pauza profesională a adus şi bucuria pe care mi-a făcut-o întregirea familiei, pentru că fiica mea mi-a adus un ginere. Familia îmi oferă satisfacţii deosebite.
JCS: E ceva ce lipseşte pentru a vă declara o femeie împlinită?
T.N.: Nu cred că puntem vorbi de un anumit lucru. Perioada asta, puţin mai dificilă, îmi impune un comportament mai rezervat şi o prezenţă mai discretă. Totuşi, nu am pierdut legătura cu colegele, atât din Caraş-Severin cât şi din ţară. O speranţă a fost oferită unei tinere din Timişoara, bucurie la care am luat şi eu parte, săptămâna trecută. Sunt lucruri care par mărunte dar aduc satisfacţii majore. O altă bucurie a venit odată cu creşterea salariilor medicilor, şi lucrul acesta se resimte cu precădere când devii simplu pacient. Este testul suprem. Sunt şi lucruri care stau în puterea noastră să le facem să meargă bine, fie că e vorba de sistemul sanitar, fie că vorbim de întreaga societate românească. Am avut şi experienţe neplăcute şi am văzut şi comportamente exemplare. Există o a doua şansă, însă nu pentru toţi oamenii.
JCS: Rămâne politica una dintre priorităţile prezente?
T.N.: Desigur. Am convingerea că politica poate schimba multe lucruri. Cu atât mai mult cu cât există această familie, nucleul de circa 12 femei social democrate care continuă proiectele pe care le-am demarat cu ani în urmă. E nevoie poate şi de o doză de discriminare pozitivă, de o egalitate de şanse, cu toate că nu suntem identici. Sunt doamne care doresc să intre în politică, însă au reticenţă la modul în care sunt privite de către bărbaţi. O femeie care se loveşte de un eşec este privită diferit, şi uneori câştigă din asta. Noi facem ceea ce facem cu sufletul, dar o jignire lasă urme adânci. Noi nu promitem mult, dar încercăm să facem mai mult decât am promis şi asta am învăţat de la părinţii noştri. Dorim să facem la fel pentru copiii noştri şi, de ce nu, pentru noi toţi, pentru români.
JCS – Vă mulţumim.