REȘIȚA – La cei 18 ani ai săi, reșițeanul Deian Sorescu este deja un nume cunoscut în tenisul de masă românesc. A descoperit acest sport din pură curiozitate, pe când era în clasa a II-a și se plimba prin oraș alături de tatăl său. Așa a ajuns în sala de sport a Școlii Gimnaziale „Mihai Peia” din Reșița, unde se antrenau tenismenii de la fosta echipă de Superligă, Ateneu Reșița. Deian Sorescu a câștigat recent Cupa Banatului Montan, la categoria Elite, învingând în finală un sportiv consacrat din Serbia. Elev în clasa a XII-a la Liceul Teoretic „Traian Vuia” Reșița, Deian Sorescu se antrenează mai mereu la sala de sport a Școlii Gimnaziale Nr. 7 din municipiul de pe Bârzava.
JCS: Deian, cum a început aventura ta în tenisul de masă?
D.S.: Eram destul de mic, eram în clasa a doua și mă plimbam prin oraș împreună cu tatăl meu. Am ajuns în dreptul Școlii Gimnaziale Nr. 6 (n.r. – actuala „Mihai Peia”), am văzut lumină în sala de sport și am intrat de curiozitate să văd ce se întâmplă acolo. M-a impresionat ce am văzut: erau vreo 20-30 de jucători de tenis de masă la antrenamente, în sală erau șase mese. Mi-a plăcut din prima și am întrebat dacă pot veni și eu. Și așa am început, în sala în care erau consacrații Nicolae Pârvu, Nicușor Franț și Sorin Corbu. Mă antrenam cu ei, am început să joc din ce în ce mai bine, iar din clasa a cincea sunt nelipsit de la competițiile școlare. În ultimul an de gimnaziu, am ocupat locul 8 pe țară.
JCS: Cu siguranță, ți-ai dorit mai mult!
D.S. Evident! Dar, la un moment dat am rămas fără antrenor și nu am mai jucat cu ambiție, nu mai aveam nici motivația necesară. Până la urmă, am reprezentat un club din București, mergeam numai la concursuri. Am promovat în Divizia B cu ei. Am mai mers în continuare și la Olimpiada Națională a Sportului Școlar, iar în clasa a XI-a, în primăvara acestui an, am avut cea mai bună clasare a mea, locul 5 în țară. În urmă cu vreo trei ani am jucat și am promovat în Liga secundă cu Muncitorul Reșița. Dar proiectul nu a durat prea mult, neavând susținere financiară.
JCS: Cum ai reușit să treci peste unele dezamăgiri, peste faptul că în Reșița nu exista niciun club de tenis de masă, după dispariția CS Ateneu?
D.S.: Un sprijin important l-am avut de la părinți. Ei au făcut eforturi fantastice pentru a-mi susține pasiunea pentru tenisul de masă. Prin ambiție am reușit să ajung unde sunt acum, în top. Am mers mult în catonamente, pe unde am putut, cu Dumbrăvița am fost anul acesta în Italia, la Cagliari. De aproape trei ani, merg vara câte o lună-două în Germania. Mi s-a propus chiar să joc în liga a treia din Germania. Dar era problema și cu școala, eu voiam să-mi termin liceul aici, la Reșița. Eram suprasolicitat, nu puteam face față, să fiu la școală în România și să joc tenis de masă în Germania, aș fi fost mai tot timpul plecat.
JCS: Ai modele după care te ghidezi?
D.S.: Pot să spun că am „prins” câteva mișcări de la doi dintre cei mai buni jucători la nivel mondial, germanul Timo Boll și chinezul Ma Long.
JCS: Sunteți o familie de sportivi. Sora ta, Denisa, joacă handbal.
D.S.: A jucat și ea tenis vreo-trei patru ani. Între timp, s-a orientat către handbal. Joacă în echipa pregătită de doamna profesor Lucia Moruț, este poate cea mai bună jucătoare din Reșița la categoria ei de vârstă. Este căpitanul echipei, a marcat cred vreo 70 de goluri în acest sezon, la Junioare III. Dacă nu se accidenta la turneul final de la Baia Mare, putea fi golghetera acelei competiții. Noi ne susținem reciproc, ne înțelegem foarte bine. Când poate, vine să mă vadă în competițiile de tenis de masă, iar eu vin la meciurile ei de handbal, uneori chiar și în deplasări.
JCS: Recent, ai triumfat în fața reșițenilor, la Cupa Banatului Montan. Ce înseamnă acest trofeu pentru tine?
D.S.: E ceva extraordinar. A fost foarte frumos, spectatorii au venit în număr mare. M-am uitat în tribună, pe lângă participanții la turneu, au fost încă vreo 200 de spectatori pe parcursul zilei. Au fost mulți cunoscuți care au venit să mă vadă, au stat și până la 11 seara, la finală. M-am impus cu 3-2 în fața lui Ionel Gaita din Serbia, fost jucător în Superliga Serbiei. A fost un meci greu, am avut 1-0, apoi 2-1 pentru adversar. Dar, am câștigat.
JCS: Ești în clasa a XII-a, s-au schimbat prioritățile?
D.S.: Școala și tenisul de masă, în egală măsură. Dar, în primul rând vreau să iau Bacalaureatul. În privința tenisului, sper să promovăm cu Dumbrăvița în Divizia A, am participat cu succes la calificările pentru Divizia B în urmă cu două luni. Suntem momentan pe locul 5, din opt echipe. Cu ajutorul Primăriei Dumbrăvița s-au reușit aceste rezultate, precum și al doamnei antrenoare Nicoleta Husar. Intenționez să joc și pentru echipa din Vârșeț, în Superliga Serbiei. Iar la ONSS sper să prind cel puțin semifinala, îmi doresc nespus de mult să fiu pe podium. Deși voi avea o concurență puternică. Dar, cu ambiția care mă caracterizează, voi izbândi!