Zilele trecute, o şcoală din Bucureşti a fost amendată de autorităţi, pentru un motiv cel puţin şocant – conducerea sa a „discriminat” elevii, a avut „tupeul” să încerce să creeze o clasă de elită. „Nesimţirea” de a-i împărţi în buni şi mai puţin buni, când societatea noastră încearcă să ne bage în cap, cu orice preţ, faptul că suntem egali în absolut orice. Nu suntem!
Dacă egalitatea trebuie aplicată în unele domenii (în faţa legii, în special), ea nu are ce căuta atunci când vine vorba de minte, iar faptul că există oameni proşti şi oameni deştepţi nu va putea fi schimbat de niciun sistem social. De aceea, o astfel de „discriminare” în şcoli nu doar că nu trebuie pedepsită, ci chiar încurajată. Elevii să fie motivaţi să se ridice cât mai sus. Să fie îndemnaţi să profite de capacităţile şi de inteligenţa lor, dacă le au, nu să le fie ruşine de ele. Nu să se teamă că mintea lor i-ar „insulta” pe colegii lor mai puţin înzestraţi de mama natură. Nu să fie îndesaţi cu forţa într-o gloată amorfă, neutră, să nu îndrăznească să ridice capul ca să nu supere pe cineva.
Vreţi egalitate absolută? Elevii să nu mai fie „discriminaţi” pe criterii de inteligenţă? Atunci eliminaţi notele, examenele, lucrările, orice formă de evaluare. Trageţi linia în funcţie de cel mai slab, el să fie etalonul la care să se limiteze toţi ceilalţi pentru ca să nu-l facă să se simtă prost. Îndobitociţi-i pe ceilalţi ca să se simtă el „integrat”. Nu care cumva ăla care nu ştie cât fac 1+1 să fie ruşinat de cel care rezolvă din cap ecuaţii de gradul 4. Coborâţi-l pe Einstein la nivelul lui Dorel, că doar amândoi sunt la fel de importanţi pentru progresul omenirii, nu?
Vânaţi elitele cu furie, nivelaţi-i pe toţi ‘telectualii, faceţi din minte un stigmat. Apoi miraţi-vă de ce oamenii care o au fug unde sunt trataţi cu respectul pe care-l merită, în timp voi rămâneţi cu nişte cretini agramaţi şi dobitoci cu diplome. Nu vă mai plângeţi că nu avem lideri, profesori, medici sau ingineri bine pregătiţi. Pentru a-i avea, este necesară o astfel de „discriminare” în şcolile româneşti. Clase în care să fie adunaţi cei mai buni elevi, indiferent de avere sau de statutul social, care să fie educaţi pentru a deveni adevărata elită. O elită de care o ţară plină de nulităţi ca România are atâta nevoie.
Nina Curiţa