Pentru că este depăşit, pentru că este ineficient, pentru că este expert în măturarea pierderilor sub preşul solidarităţii, pentru că este vulnerabil la jocuri politice, pentru că este o gaură neagră în care se toarnă bani cu nemiluita de ajungi să te întrebi dacă nu cumva aceştia sunt arşi sub cazane. Dar degeaba dispare CET-ul dacă rămân subvenţiile.
Nu înţeleg de ce se mai miră lumea că sistemul este falimentar. Nu spun că toţi oamenii branşaţi la acest sistem sunt vinovaţi. Unii dintre ei chiar nu au bani de centrale proprii. Însă, datoriile imense ale acestui sistem centralizat nu pot fi acoperite la nesfârşit. În vremuri mai bune, subvenţiile îşi aveau rolul lor – să-i ajute pe cei care chiar nu puteau munci. Atât! Însă de ele s-a abuzat peste orice limite. Au devenit pârghii politice şi, mai mult, un adevărat drept cerut în gura mare pentru că le permitea oamenilor să-şi folosească banii nu pentru simpla supravieţuire, ci pentru micile plăceri ale vieţii.
În vara aceasta, colegii mei scriau de reşiţeni care îşi amanetau bijuteriile pentru ca să meargă în concediu. Oameni care ştiau (sau ar fi trebuit să ştie) că, dacă nu au bani de vacanţă vara, la iarnă sigur vor îngheţa în case. Însă, obişnuiţi din trecut, s-au bazat că o să vină statul, primăria sau pronia cerească să le sufle în calorifere să-i încălzească.
Pe vremea când creditele se împărţeau cu lopata, erau folosite pentru telefoane mobile sau plasme; prea puţini se gândeau să-şi pună o centrală de apartament. De ce să o facă? Au uitat de faptul că iarna nu înseamnă doar albul poetic al zăpezii şi farmecul sărbătorilor, ci mai ales frigul neîndurător, cu care nu poţi să discuţi, să negociezi, să-l rogi să nu te îngheţe pentru că tu ai fost tâmpit şi ai cheltuit banii aiurea. Sau procedura debranşării oboseşte…
De ce credeţi că atâta timp ne-au tot cântat europenii să ne scăpăm de subvenţii? Dar cu cine să discuţi? Anul acesta, de bine de rău, după ce hormonii politici se vor calma, CET-ul va mai fi îmbălsamat cu nişte milioane ca să nu putrezească până la vară. Mai ales că vine un an electoral. Numai că, după aia vine o nouă iarnă, ce va fi mult, mult mai grea decât asta. Iar alegerile, în decembrie 2012, vor fi demult trecute.
Nina Curiţa