Mai ţineţi minte vremurile în care Emil Boc spulbera IMM-urile cu faimosul său forfetar, iar liberalii şi social-democraţii făceau, pe bună dreptate, spume? Ce-i drept, pe atunci le era uşor. E simplu să înjuri jucătorii din tribună; mai greu e când ajungi tu pe teren. Iar USL descoperă că viaţa pe gazon e cumva diferită faţă de cea din scaun.
Odată ajunşi la putere, social-democrat-liberalii au urmat şi ei, de voie, de nevoie, calea PDL-ului (faptul că unii liberali mai strâmbă din nas când vine vorba de taxe e irelevant – poziţia Uniunii contează). Dar de ce după forfetarul lui Boc vine cel al lui Ponta, mai ales după o opoziţie atât de vehementă? Din motivul suprem, cel care contează cu adevărat – nevoia de bani. Din opoziţie e foarte uşor să promiţi reduceri de taxe, măriri de pensii şi salarii, investiţii şi locuri de muncă. De fapt, poţi promite cam orice. Problemele încep când trebuie să faci rost de bani pentru ele.
Înaintea alegerilor de anul trecut, spuneam că, indiferent cine va câştiga, tăierile şi impozitările vor fi inevitabile. Deşi Boc a introdus forfetarul, o adevărată catastrofă pentru economia românească şi cauză directă a închiderii a zeci de mii de firme şi a pierderii de sute de mii de locuri de muncă, măcar a redus şi din cheltuieli prin tăierile de pensii şi salarii. USL s-a grăbit să anuleze acestă măsură atât de necesară. Însă nu vă faceţi griji, va reveni cât de curând.
Până atunci, forfetarul lui Ponta e doar un nou pas pe calea disperării şi a sacrificiilor cu orice preţ pentru „sfânta” pace socială. Ce urmări va avea? Păi o ştim deja de la Boc – numărul firmelor va scădea (de parcă nu ar fi şi aşa suficient de puţine), evaziunea fiscală va exploda (patronii vor fi obligaţi să fenteze statul doar pentru a supravieţui), încasările la buget se vor prăbuşi, iar Victor Ponta nu va mai putea apela la împrumuturi, o altă soluţie disperată ce i-a permis lui Emil Boc să mai amâne deznodământul. Altfel spus, temutele tăieri de salarii, pensii şi alte cheltuieli sociale vor fi mult mai dure decât pe timpul PDL-ului, şi, mai ales, imposibil de evitat. â
Iar acesta e doar începutul. Pentru că românii, de la vlădică până la opincă, nu au înţeles că o ţară în care mâinii întinse i se dă iar celei care lucrează i se smulg unghiile, în care cel care fură e respectat iar cel cinstit luat de prost, şi în care nu există curajul de a lua măsurile cu adevărat necesare, pur şi simplu nu poate funcţiona. De aia istoria se va repeta, până ce puţinii care-i vor supravieţui vor învăţa lecţia.
Nina Curiţa