Ador luna decembrie pentru că văd bunătate și zâmbete cât pentru un an întreg. Este perioada în care îmi place să cred că egoismul nu este triumfător. Mă pierd într-o dulce amăgire că lumea nu s-a înrăit ci doar este rătăcită în realitățile aspre ale vieții. Iar amăgirea aceasta îmi face bine.
Am văzut pe un post de televiziune o știre cu o femeie care vindea în București veste din lână croșetate de ea şi care nu a stat pe gânduri să dea cadou câteva dintre ele. Seninătatea ei era dezarmantă; nu conta nici munca ei, nici faptul că nu câștiga vreun ban, ea le dăruia cu o bucurie molipsitoare. A demonstrat încă o dată că omul sărman dăruiește mult mai ușor din puținul lui decât cel care are de toate. Și asta se întâmplă pentru că, atunci când ești sărac, înțelegi mai ușor situația celui care nu are. Nu spun că cei bogați și egoiști ar trebui judecați; ei nu oferă foarte multe pentru că, efectiv, nu înțeleg ce înseamnă să nu ai. Însă nu îi înțeleg pe cei care au știut cândva ce înseamnă să nu ai şi cărora acum nu le lipsește nimic dar îi ignoră pe necăjiţii de lângă ei.
Revenind la luna decembrie, îmi place să văd că bătrânii de la aziluri primesc daruri, iar copiii din orfelinate sunt asaltați cu dulciuri și zâmbete. Mă bucur când văd magazinele pline cu oameni care aleg discret cadouri pentru cei dragi și apropiați. Forfota asta pentru a oferi bucurie, un dar fiind un bine ambalat, îmi dă o stare permanentă de mulțumire. Este atât de frumos când vezi oameni iubitori și conștienți că pot fi de folos celor din jur. Ați văzut că atunci când faceți o bucurie, starea sufletească a celuilalt este o recompensă îndestulătoare? Puterea de a iubi, de a dărui, de a face bine are influențe nebănuite și poate deveni o stare. Gândul bun se răsfrânge și asupra celui de lângă tine, iar dacă vrei să ai în jur oameni frumoși trebuie să fii tu un astfel de om. Sigur, nu este valabil întru totul ce spun eu pentru că există oameni cărora oricât bine le-ai face, ei tot încrâncenați și nerecunoscători sunt. Dar tu poți continua fără a depăși limita unei bunătăți soră cu prostia, iar pentru a nu avea dezamăgiri nu trebuie să ai așteptări. Gândește-te că în jurul tău sunt mulți îngeri triști, bătrâni cu ochii șterși de lacrimi, oameni care se zbat în neputință. Desenează-le zâmbete pe chipuri, așa cum Universul îți desenează ție în fiecare zi lumina unui nou Răsărit!