Reactualizat la:

Dan Vasile ne dezvăluie din misterele teatrului

Dan Vasile ne dezvăluie din misterele teatrului
REŞIŢA – Regizorul român susţine că numai în momente de criză se cern cu adevărat valorile – „Cu acelaşi cuţit poţi omorî un om… sau poţi tăia anafura“.

Rectifica

Anca Bălălău: Mulţumindu-ţi pentru timpul acordat, te întreb cum te consideri ca om, dăruit spre a izbândi într-o lume care se scuză cu o criză materială sau o lume care trăieşte o criză de ideal?
Dan Vasile: Criza pe care o trăim acum este, înainte de orice, o profundă criză a valorilor – şi nu zic asta pentru că aşa dă bine: să ne evidenţiem cu intelectu’, noi ăştia de nu avem acces la lux – ci pentru că tot ce se întâmplă acum este o urmare a lăcomiei omului contemporan, a amoralităţii în care a crezut că poate trăi pentru că, oricum, cerul e gol şi se poate orice. Tâmpenia asta cu cerul gol tocmai ce-am citit-o într-o cronică de teatru, care, în mod sentenţios, imbatabil, dădea drumul la un jet de deznădejde peste bieţii cititori mai neavizaţi, sau supuşi sistematic unor tiruri de astfel de zăpăceli. Acest tip de ipocrizie a dus la împietrirea inimilor, la plecarea dragostei dintre noi, la privirea plată, rătăcită în orizontalitate. Îi spun ipocrizie, pentru că oamenii care scriu, regizează sau produc astfel de „evenimente“ n-au de multe ori nici un sfert din negura care bântuie prin producţiile lor.

A.B.:Poate regizorul aduce-n altarul creaţiei sale, spre spovedanie, oameni care au uitat să-şi contemple risipa „trăind“?
D.V.: Se pare că, „numerar“, din ce în ce mai mult. Teatrele au în ultimele luni un aflux de spectatori ca-n vremurile… „bune“ – când nu se spăla creierul cu emisiuni de silicon, ci cu lozinci. Dar asta nu include neaparat şi partea cu „spovedania“, pentru că teatrul, arta (mai ales cea de azi) sunt orice pe lumea asta, dar nu altare. Acestea beneficiază de nişte locuri special amenajate şi frecventate în ultima vreme mai mult de babe baticofore şi bărboşi de o cruntă pioşenie, celorlalţi părându-li-se probabil uncool, notfaboulous sau cel puţin anacronic un asemenea comportament, la începutul secolului XXI, aşa cum mă apostrofa recent un amic: „Hai mă, Dan, suntem in the f… twenty first century“.

A.B.: Între tine şi Dumnezeu există un labirint sau o desfătare tăinuită?
D.V.: Mă întreb şi eu acelaşi lucru. Dar prefer să las desfătarea pentru… partea a doua a filmului. Mai încolo! Aici e de lucru! (chiar şi de-ar fi doar înaintarea prin labirintul de care spui).

A.B.:Care este spectacolul care-ţi produce cele mai mari satisfacţii profesionale?
Dan Vasile: Următorul! Am mai citit asta pe undeva, dar nu pot să n-o repet, pentru că cea mai mare bucurie o am când lucrez, procesul de articulare al unui spectacol e tot ce poate fi mai „adrenalinic“ pentru un regizor. Restul e… maculatură (bilete, cronici…) Iar starea de „vacanţă“ de după e stupidă, insuportabilă, ca un handicap proaspăt dobândit… Dar dacă ar fi să mă refer la spectacolele mele mai vechi, cred că „O noapte taifunoasă“ este un spectacol pe care-l iubesc nespus.

A.B.: Dan, care ar trebui să fie ţinuta omului de teatru?
D.V.: Bine spus „ţinuta“… Dar, din păcate, e prea mult spus, dacă ne confruntăm cu realitatea imediată. Cred că, strict profesional, ţinuta omului de teatru ar trebui să fie similară cu a omului „de operă“. Am locuit odată, când montam la Braşov, în aripa în renovare a unui hotel, chiar lângă o soprană care-şi exersa zilnic, ore în şir, aria cu „bucluc“. Ţin minte şi acum câtă izbândă am simţit, ce moment de graţie când, după cinci zile, vocea pasională care străbătea rigipsul proaspăt a reuşit să treacă magistral de punctul cel mai înalt unde se poticnea mereu. În ce priveşte aspectul moral al ţinutei, aici sunt tentat mai degrabă să-mi văd „bârna“ din ochii mei.

A.B.: Ai un sentiment de răspundere pentru tinerii spectatori?
D.V.: Mai ales pentru ei. Mai ales pentru aceia dintre ei care mai păstrează încă un soi de curăţenie, de bun-simţ neanihilat de destrăbălarea asta care a devenit… politically correct. Sper să le mai pot vorbi încă puţin de faptul că nu suntem animale, că avem scânteie de Duh Sfânt în noi, de care suntem responsabili (şi că în chestiunea asta nu ne jucăm de-a minimalismu’), că e cam groasă rău dacă ne jucăm de-a viaţa noastră (chiar dacă jocul în esenţă e bun tocmai pentru că-ţi dă dimensiunea relativă a acestei vieţi), că dragostea mută munţii din loc… toate astea înainte de a fi înghiţiţi de fluviul ieşit din matcă al dejecţiilor cu pretenţii de inovaţie/dezinhibare/reinventare/bullshit.

A.B.: „Câinele latră, dar latră la pomul greşit, unde nu e pisica!“ (proverb englez)
D.V.: Aduce foarte mult a rezumat autohton de festival, workshop, festivitate de premiere…

A.B.: Ne-am cunoscut la primul tău proiect, la Teatrul din Reşiţa. Te vei mai întoarce acolo?
D.V.: Nu cred că pentru vreun motiv anume (de exemplu acela că… exist) merit vreun tratament preferenţial… Şi atâta vreme cât asta este starea sufletească a teatrului românesc, nu-mi rămâne decât să încerc să scot apa de unde apuc, linguriţă cu linguriţă, dacă e nevoie, şi să ud bruma de pasiune care mi s-a dat spre lucrare. Deja cred că e un privilegiu… Aş fi putut să fiu doar spectator neputincios. Deci, voi merge totdeauna acolo unde voi fi chemat, fără nici un fel de… discriminare legată de numărul sau vârsta actorilor, al diplomelor de licenţă pe cap de actor, al kilometrilor depărtare de Bucureşti etc… Dar, ca să-ţi răspund mai puţin eseistic, imediat după ce terminăm interviul, plec acolo şi montez un Vişniec.

A.B.: E teatrul acea libertate lăuntrică ce îndeplineşte o anumită necesitate?
D.V.: Acuma… se pune problema câtă libertate mai rămâne dacă e şi necesitate la mijloc… Cred că teatrul e o formă de divertisment care poate rămâne ca atare, un enterteinment mai mult sau mai puţin rafinat, dar şi că această formă de artă poate trece graniţa spre mărturisire, spre împărtăşire a Adevărului şi Frumuseţii.

A.B.: Criza – e rău pentru toată lumea, dar e bine, e în ordine…
D.V.: Numai într-un moment de criză se pot cerne cu adevărat valorile. Numai în situaţii-limită se dezvăluie adevăratul profil al personajului, cel ascuns până atunci de comportamentul convenţional, apartenenţa la grup social, vârsta, sex etc. Numai în faţa „marii treceri“ faci cel mai adânc examen de conştiinţă. Bineînţeles, dacă ai şansa să dispui de timpul necesar şi nu te ia pe nepregătite, astfel încât să nu faci măcar un pas în afara videoclipului ăstuia cu regie, concept şi hairstyling colectiv. Şi-atunci, Dumnezeu ne mai acordă o şansă … asta!

Anca Bălălău
jurnaldecaras@informmedia.ro



Comentarii 0

Vă mulțumim pentru comentariul dumneavoastra. - comentariul va fi verificat de catre un editor si numai in cazul aprobarii va aparea pe site.

 
1000
/1000 caractere ramase
Mai multe stiri din categoria CAON Stirile judetului Caras-Severin
Încă o donație consistentă pentru Băile Neptun!
BĂILE HERCULANE - Un mare retailer de bricolaj, Dedeman, a acordat o sponsorizare de 18.000 de euro pentru punerea în [...] mai multe »
Tineri, Primăria Reşiţa vă lucrează la zâmbet!
REŞIŢA - Municipalitatea oferă, prin intermediul cabinetelor stomatologice pentru preşcolari, elevi şi studenţi, [...] mai multe »
La Măureni se toarnă asfalt de 3 milioane de euro
MĂURENI - Cei nouă kilometri de drumuri au parte de lucrări, după calamităţile din urmă cu trei ani. În vizor [...] mai multe »
Primăriile din judeţ primesc bani de la Guvern
CARAŞ-SEVERIN - Pe ultima sută de metri a Guvernului Dăncilă, Ministerul Finanţelor alocă sume importante [...] mai multe »
Se închid străzile Petru Maior şi Cireşului
REŞIŢA - Municipalitatea reşiţeană anunţă închiderea circulaţiei pe strada Petru Maior, în perioada 16 [...] mai multe »
Cican schimbă șefii de secție! Chirurgul Borcean, printre cei înlocuiți!
CARANSEBEȘ - Nici nu s-a instalat bine în funcția de manager că Adrian Cican a și luat primele măsuri de [...] mai multe »
Bazinul de înot din Govândari va avea SPA
REŞIŢA - Un proiect îndrăzneţ, am zice noi, pe care municipalitatea reşiţeană intenţionează de mult timp să-l [...] mai multe »
Lusi îşi donează indemnizaţia de consilier
CARAŞ-SEVERIN - Validarea mandatului de consilier judeţean a Luisianei Stoicu a fost primul proiect de pe ordinea de [...] mai multe »
Actorul Dan Mirea a făcut din stradă scenă de protest!
REŞIŢA - Gestul său vine pe fondul neînţelegerilor cu managerul Florin Gabriel Ionescu, care au culminat cu [...] mai multe »
Mai multe din categorie »

Autentificare



Ti-ai uitat parola?
Inregistrare user nou

Autentificati-va sau adaugati un comentariu pe CAON.ro

Autentificati-va pe CAON.ro:




Ti-ai uitat parola?

Comentati pe CAON.ro:

Completati numele si e-mailul dvs. in casutele de mai sus pentru a putea comenta ca utilizator neinregistrat.

Inregistrare user nou