Toţi avem aşteptări pentru 2014. Mereu aceleaşi – banale pentru alţii, serioase pentru noi – şi câteva în plus. Noi, oamenii simpli, am vrea ca preţurile să scadă deşi ele, de la an la an, sunt mai frumoase decât pâinea bine crescută; am vrea să petrecem un concediu frumos cu salariul de pe o lună şi nu cu sumele strânse prin sacrificii. Aici vorbesc de cei care încă mai avem salarii, că doar sunt atâţia cărăşeni care nu mai au nici şomaj, nici speranţe pentru vreun loc de muncă.
Pensionarii, ca întotdeauna, îşi doresc medicamente ieftine. În general, dorinţele oamenilor simpli, prin ţări europene, nu ar fi deloc irealizabile, la noi însă şi în 2014 vor rămâne doar la stadiul de… concept. Să ne înţelegem: eu vorbesc de dorinţele normale, ale unor oameni cu bun simţ. Nu vorbesc de aia care au 44 de ani şi îşi doresc să se pensioneze pentru că îi doare cotul, nu vorbesc de concediile medicale lungi cât calendarul chinezesc, de cei care s-au tăiat la deget şi vor să fie handicapaţi, iar exemplele de acest gen pot continua.
Lumea politică ar vrea şi ea încă un an euforic. Cu aceeaşi majoritate parlamentară care şi-a demonstrat din plin incompetenţa, cu acelaşi Guvern ce adoră ordonanţele, ignorând total majoritatea parlamentară râvnită de la pedelişti. Însă, îmi place că ordonanţele astea, ce ştirbesc de altfel puterea legislativă, sunt o moştenire păstrată cu sfinţenie de la Boc. Mi-e teamă dacă se va schimba Constituţia în 2014. Nu ar fi o problemă dacă legea fundamentală ar fi făcută de oameni cu scaun la cap, însă mi-e teamă de ingerinţele unor eminenţe roz (că cenuşii de unde?) ale României. Iar dacă mă gândesc la trâmbiţatele descentralizări şi regionalizări, pleiada de dorinţe ale celor ce ne conduc este mai colorată decât artificiile de Anul Nou din Dubai…
Eu, un biet jurnalist de provincie, cum ne spun marii ziarişti bucureşteni, îmi doresc să am despre ce să scriu. Vreau ca despre UCMR să aud că oamenii muncesc, au comenzi şi salarii bune. Chiar nu mai vreau să aud teorii despre această uzină şi laude peste laude ale celor care susţin că au salvat-o. Foarte bine că aţi salvat-o, era de datoria voastră, a celor care puteţi salva lucruri. Vreau ca zonele turistice din judeţ să fie amenajate, promovate şi să ne mândrim cu un aflux impresionant de turişti, vreau ca Băile Herculane să renască. Îmi doresc ca în 2014, terenurile judeţului să nu mai fie pline de ciulini şi iarbă, iar tinerii să fie încurajaţi financiar să facă agricultură. Vreau locuri de muncă în toate oraşele, toţi primarii implicaţi în proiecte de dezvoltare şi cât mai puţine dosare penale la cei cu funcţii. Ca să nu o mai lungesc, ştiţi ce vreau, de fapt? Să nu mi se mai spună că avem un judeţ cenuşiu şi să fie o reală bucurie, sau, de ce nu, chiar mândrie, că trăiesc în Caraş-Severin.
Nina Curiţa