Caraş-Severin, Romania

REȘIȚA – Prin versurile sale, Petru Bungărzan readuce poezia clasică, accesibilă publicului larg.

„Tainele ființei” este cel de-al nouălea volum al profesorului-poet care, fascinat de chemare și nemărginire, se așează la izvoarele Sophiei scrutând orizonturile sacre. Se simte atras de mirajul poemelor cu formă fixă, pe care le pune pe hârtie cu curajul de a aborda mari teme pe care le simplifică și le apropie de sufletul cititorului.

Este un alt tip de poezie față de ce se scrie azi, mai accesibilă ca formă, abordând temele majore ale existenței noastre, de la creaționism, materialism, confucianism. E un curaj să scrii astăzi în formă fixă, căci lumea post-modernă este mai puțin sensibilă la asemenea forme. Marile orientări filosofice și probleme existențiale sunt abordate în cunoștință de cauză întrucât autorul este profesor de filosofie”, afirma Nicolae Sîrbu la lansarea volumului.

Un volum structurat pe trei capitole ilustrate sugestiv de masa tăcerii, coloana infinitului și poarta sărutului, în care poetul își ridică probleme fundamentale, transformând chestiuni abstracte în fior liric. Dovedește deopotrivă curaj, virtuozitate, umor. Cartea sa se citește cu folos, iar pe alocuri ne dă și prilejul de a zâmbi.

Am plecat de la două puncte de vedere. În primul rând, sacru și profan, m-am gândit la mănăstirile pe care le-am vizitat și am cuprins temele creației, cosmogoniei, filosofiei. Apoi, ca filosof, m-am gândit că, odată creată ființa, a fost lupta pentru existență iar asta are loc în timp și spațiu. Ultima parte, lumini și umbre, vine de la faptul că ființa, omul, popoarele au zile și mai luminoase, și mai puțin luminoase. Apoi am abordat și istoria fie de la noi, fie din alte părți. Citind cartea, veți vedea că acoperă oarecum titlul ei, care trebuie să se regăsească și în conținut”, afirmă autorul.

Prezent la eveniment, Gheorghe Jurma a remarcat influențele lui Blaga în poezia lui Petru Bungărzan, dar și curajul acestuia de a fi singurul care aduce poezia clasică, în formă fixă. „Dacă noi, ca simpli privitori, simțim că este poezie, atunci este poezie. Dacă nu simțim, înseamnă că nu este poezie, indiferent de ce-ar spune criticii”, afirma  Jurma.