Caraş-Severin, Romania

REŞIŢA – A doua jumătate a lui 2011 a marcat începutul sfârşitului pentru tramvaiele reşiţene. Iniţial circulaţia lor a fost oprită pentru câteva zile, apoi au fost introduse noi opriri pentru ca, mai apoi, să fie oprite fără un termen anume pentru repornirea lor. Şi de atunci, străzile Reşiţei n-au mai auzit zgomotul infernal pe care-l scotea mijlocul ecologic de transport.

Potrivit autorităţilor şi operatorului de transport, calea de rulare a fost principalul vinovat, dar şi faptul că firele de curent se rupeau frecvent, implicând costuri exagerate. Oare tramvaiul mai are vreun viitor la Reşiţa şi ce ar trebui să facă autorităţile pentru acest mijloc de transport? Şeful administrativului reşiţean explică faptul că tot necazul a plecat de la lipsa banilor, care ne-au ocolit în special din cauza faptului că urbea n-a fost declarată pol de dezvoltare. Însă lipsa banilor n-a dus doar la retragerea tramvaielor…

Primarul Mihai Stepanescu explică: „Ne preocupă problemele administraţiei, problemele cetăţeneşti, şi sper eu ca Reşiţa să beneficieze de atenţia guvernanţilor noştri, a forurilor instituţionale româneşti, de ce nu şi europene, şi cred în asta! Sper ca să facem din Reşiţa ceea ce n-a fost în 2007, şi anume pol de dezvoltare, fiind singurul oraş din vestul României care n-a beneficiat de un asemenea statut, pierzând circa 30 de milioane de euro. 30 de milioane de euro înseamnă asfaltarea tuturor străzilor şi a trotuarelor Reşiţei, amenajare de parcuri şi sensuri giratorii, şi aşa mai departe. Asta înseamnă 30 de milioane de euro! Sau putea însemna reabilitarea, modernizarea liniei de tramvai, ca să vă dau un alt exemplu. Sau realizarea a peste 30 de blocuri de locuinţe”.

Şi, totuşi, în ce stadiu se află eventualele iniţiative legate de posibilitatea reintroducerii tramvaielor?

„Până nu apare finanţarea pe diverse axe, nu luăm în calcul nicio problemă cu tramvaiele, spune Mihai Stepanescu. N-am renunţat la acest mijloc eficient de transport public, n-am spus pe ce traseu, probabil pe acest traseu sau pe altele, că sunt trei variante. Totul era vechi! Linia a creat cele mai mari probleme, garniturile plus alimentarea cu energie electrică, se tot rupea cablul. Cablul nu te costă o avere, problema este existenţa celor peste 30 de milioane de euro pentru reabilitarea liniei. Acolo e problema! Rezolvarea acestui aspect şi mai ales a convulsiilor din trafic. Nu este simplu să reabilitezi linia aşa cum este, pentru că acest tramvai a fost introdus înainte de 1989, în perioada 1986-1988, când erau în Reşiţa puţin peste 2.000 de autoturisme şi erau peste 20.000 de muncitori, în partea din amonte a oraşului. Iar acum situaţia s-a inversat: sunt undeva la 2.000 de muncitori şi peste 20.000 de autoturisme. Dacă stai de vorbă cu şoferii, nu prea vor să audă de tramvaie. Dacă stai de vorbă cu oamenii în vârstă sau cu cei care iubesc partea ecologică, pe care o asigură acest mijloc de transport, s-ar putea să adopte varianta opţională pentru tramvaie. Făcând un studiu, părerile sunt, bineînţeles, împărţite, şi noi sperăm că vom continua demersurile de a avea un transport cât mai modern la Reşiţa, după apariţia surselor financiare. Când avem bani, ne punem la masă şi noi, şi cetăţenii, prin dezbateri publice, să vedem în ce măsură îi împărţim şi cum îi împărţim. Care sunt primele priorităţi? Modernizarea drumurilor? A utilităţilor? Să nu spargem ulterior drumurile pentru reţele de apă, canalizare sau gaz? Sau este nevoie de locuinţe, de investiţii, sau să nu spun neapărat parcuri industriale?”.

Un lucru este cert: repetatele acţiuni prin care municipalitatea a întrebat cetăţenii dacă doresc sau nu reintroducerea mijlocului de transport au înclinat balanţa în favoarea tramvaiului. Iar de finanţare europeană prin fonduri structurale s-ar putea vorbi abia de la anul…

Antoniu Mocanu