REŞIŢA – O reşiţeancă se plânge de faptul că, după ce i-a murit mama, pentru o mână de bani a fost pusă pe drumuri între Poştă şi Casa de Pensii.
O reşiţeancă pusă pe drumuri între autorităţi şi instituţii s-a plâns redacţiei pentru a-şi rezolva problema. Necazurile Mariei Birta-Vlasici au plecat de la decesul mamei, Magdalena Bunia, din comuna Lupac, satul Vodnic, care era beneficiară de indemnizaţie lunară de văduvă de veteran de război. Ei, bine, după ce s-au făcut actele de succesiune, reşiţeanca a aflat că trebuie să ridice, de la Pensii, 240 de lei. Aşa că a plecat din Lunca Bârzavei, unde locuieşte, şi s-a prezentat la sediul instituţiei, în partea veche a oraşului, unde i s-au dat doar jumătate din bani, pentru că, probabil, restul sumei era pe drum, pe undeva pe la Poşta nouă. A făcut cale întoarsă, în Lunca Bârzavei, înarmată cu o adresă din partea Casei de Pensii, pentru banii rămaşi. Însă cei de la Oficiul Poştaş i-au spus că banii s-au întors înapoi, la Casa de Pensii…
„Ei, bine, de aici intervine odiseea pentru mine, o femeie în vârstă de 68 de ani, cu gradul II de invaliditate şi cu handicap, deoarece prezentându-mă la acest oficiu poştal cu adresa respectivă, am fost ţinută la poarta de la intrare, unde portarul mi-a chemat o angajată, care a venit la poartă şi, văzând adresa, fără nici o căutare, m-a expediat înapoi la Casa de Pensii, spunându-mi scurt că ei au restituit Casei de Pensii cecurile ce le-au fost aduse înapoi de către factorii poştali din Lupac, care distribuie pensiile în localitatea Vodnic“, ne scrie femeia. Aşa a ajuns din nou la Pensii, de unde a fost trimisă, din nou, la Poştă… „În loc să mă duc din nou la Oficiul Poştal, că şi aşa am cheltuit destul cu transportul pe autobuz cu aceste «plimbări» de corvoadă, m-am hotărât să mă adresez dvs, citind în paginile ziarului cum aţi rezolvat şi alte cazuri care s-au confruntat cu birocraţia, nepăsarea şi nesimţirea unor funcţionari care se distrează pe nervii cetăţenilor pentru drepturile lor legitime, şi vă rog să mă ajutaţi şi pe mine“, ne transmite reşiţeanca.
Şi, uite-aşa, după acest pelerinaj al umilinţei, femeia s-a adresat redacţiei, doar, doar s-o putea duce drept la ţintă, acolo unde angajaţii sistemului au să-i dea banii. Fără să lungim prea mult firul poveştii, am luat legătura cu Dorin Gheorghe Brăilă, directorul executiv al Casei Judeţene de Pensii Caraş-Severin, care s-a arătat deschis s-o ajute pe femeie, dar după căutări peste căutări în baza de date a insituţiei, n-a dat nici de urma banilor, nici de urma vreunuia dintre eventualii beneficiari. Aşa se face că ni s-a cerut, dacă este posibilă, comunicarea numărului dosarului de pensie al titularului, fără de care nu se mişcă roatele sistemului. Numărul comunicat de către cititoarea noastră ca fiind al dosarului era, de fapt, cel al mandatului poştal, ataşat scrisorii transmise redacţiei. În concluzie, rezolvarea stă în simpla comunicare a numărului de dosar, menţionat pe orice cupon de pensie…