REŞIŢA – Aşa pot fi descrise fotografiile şi filmele realizate de Francisc Csonka în 38 de ani de activitate în cadrul UCMR. Acum le păstrează pentru sufletul lui şi tare şi-ar dori ca fotografiile sale, făcute de el sau din arhiva veche, să poată fi expuse publicului. Şi-ar dori şi ca filmele sale, realizate pe peliculă de 16 mm şi afectate de trecerea timpului, să poată fi trecute în format digital.
Sâmbătă, 2 iulie, de la ora 11:00, UCMR marchează 245 de ani de industrie la Reşiţa, în cadrul muzeului din incinta uzinei. Astăzi, nea Feri vorbeşte despre cei 38 de ani de muncă dedicaţi imaginii. „Filmele merită văzute, nemaifiind secrete de fabricaţie. Sunt crâmpeie din ce a fost Reşiţa”, spune, zâmbind, fotograful de atunci, acum pensionar.
Originar din Lugoj, fotografia l-a pasionat dintotdeauna. În iulie 1957, la 17 ani, venea la Reşiţa pentru a se angaja ca fotograf la imprimeria uzinei, imprimerie condusă de Pascadi. Aşa l-a cunoscut pe Heel Hermann, fotograful uzinei încă de la mijlocul anilor ‘20. La scurt timp, Feri Csonka a fost însă transferat la secţia termotehnică, unde s-a calificat ca electrician. Atunci, în 1957, a început modernizarea cuptoarelor din cadrul oţelăriilor Siemens-Martin, tânărul electrician participând la montarea primului debitmetru de păcură. Până în 1960, când a plecat în armată, a lucrat ca inspecţionist în secţia termotehincă.
Fotograful uzinei
La 1 aprilie 1962, uzina reşiţeană s-a scindat în Combinat Metalurgic şi Uzină de Construcţii de Maşini, despărţite fiind de „ocean”, adică de Bârzava. Tot în 1962, Feri Csonka revenea din armată pe partea de „ocean” a UCMR. Heel Hermann se apropia de pensie şi era nevoie de un succesor. Aşa că l-a dus la cadre pe nea Feri. „În primăvara lui 1963, eram angajat ca fotograf. Am lucrat cu Heel Hermann, până în decembrie 1964, când acesta a rămas doar în fotografii. Mi-a plăcut mult personalitatea lui şi buna dispoziţie pe care o degaja”, îşi aminteşte nea Feri.
Anii au trecut şi, în 1969, Nicolae Ceauşescu vizita prima dată UCMR-ul. Era însoţit de Gheorghe Maurer şi de Ioan Avram, ministru al industriei constructoare de maşini timp de decenii întregi sub regimul Ceauşescu. „Avram fusăse director general al uzinei reşiţene. Uzina a ajuns foarte sus sub conducerea sa. Era un om de excepţie, ştia să capaciteze oamenii iar aceştia îl apreciau. L-am auzit vorbind rusă, germană, engleză. Când a coborât din maşină, eu eram la datorie, cu aparatul în mână. Am fost primul pe care l-a salutat sub privirile uimite ale şefilor de secţii care erau aşezaţi ca la carte”, rememorează fotograful momentul vizitei lui Ceauşescu.
Pasiunea pentru film
Un an mai târziu, la Reşiţa venea operatorul Tincu Puran, de la AnimaFilm Bucureşti. A venit cu tot ce trebuia pentru producerea filmului „Reşiţa 200”, film în lectura Marianei Zaharescu, tradus în mai multe limbi. Feri Csonka l-a condus peste tot, lăsându-se prins de pasiunea pentru film.
În 1971, sub directoratul lui Mircea Popa, nea Feri realiza jubileul „Reşiţa 200”, după care, în 1975, prim-secretarul pe judeţ, Trandafir Cocârlă, dispunea înfiinţarea a 17 cinecluburi în întreprinderi şi instituţii din judeţ. Aşa au apărut cinecluburi la Anina (cineclub „Minerul”) şi Oraviţa, precum şi cinecluburile reşiţene „Siderurgistul” la Combinatul Siderurgic, „Energia” la UCMR, „Optic 76” la IGOR şi „Focal 20” la Institutul de Cercetări.
Acestea se adăugau Cineclubului „Oţelul Roşu”, fondat în 1960 de Emil Mateiaş şi Paul Kovacs. De notat că acest cineclub este activ şi astăzi prin munca neobosită a lui Emil Mateiaş, în incinta Liceului Bănăţean fiind amenajat un spaţiu ce găzduieşte o bună parte a colecţiei sale.
Nea Feri a făcut filme pe 16 mm care arată procesul de producţie din UCMR. În 1985, a realizat pelicula alb-negru „Jubileu 2000”, despre al 2000-lea motor Diesel produs la Reşiţa. Au urmat filmele color „Cei cu care ne mândrim”, „Centrifuga”, „Turnarea statică a cuzineţilor”, „Tribologia în UCMR”. „Turnarea statică a cuzineţilor” este un film de 20 de minute, realizat împreună cu ing. Francisc Delfi de la secţia metalurgic a UCMR, prezentat în 1985 la conferinţa naţională a turnătoriilor de la Cluj. „Tribologia în UCMR” arată studiul fizico-chimic asupra mişcării fie liniare, fie circulare a pieselor precum şi asupra frecării, ungerii şi uzurii acestora. E filmul cu care nea Feri se mândreşte cel mai mult căci din „distribuţie” face parte Ceauşescu însuşi. L-a surprins în timpul vizitei la halele Câlnicel, printre agregate proaspăt vopsite şi lustruite. „Fotografia se poate face de unul singur dar filmul e o lucrare colectivă. Cineamatorul a fost realizator total căci s-a ocupat de imagine, montaj, sunet, scenariu, regie”, încheie nea Feri.
După Revoluţie, Lucrurile n-au mai mers la fel de bine în industria reşiţeană, cum n-au mai mers pe nicăieri în ţară. Fotograful a continuat să-şi facă treaba până în 1998, când realiza ultima lucrare, un prospect în care erau prezentate produsele UCMR. Un an mai târziu, a ajuns şi nea Feri şomer iar, din anul 2000, e pensionar.
În 38 de ani, a făcut multe fotografii, la început pe suport din sticlă de 13/18 şi 9X12 cm, apoi pe film 6/9 şi 6/6, mai apoi a făcut şi diapozitive. Are şi fotografii din arhiva veche a UCMR. Toate spun câte-o poveste, filmele la fel. Poveşti pe care „fotograful fiero-tehnicelor” şi-ar dori ca lumea să le vadă. Jurnal de CS redă doar câteva dintre fotografiile pe care nea Feri ni le-a pus la dispoziţie cu multă amabilitate.