REȘIȚA – Culese după spectacolul „Emil și detectivii“ de Erich Kastner, care s-a jucat în premieră duminică dimineața.
Teatrul de Vest a fremătat din toți rărunchii, atât înainte, cât și după premieră. De sus în jos, începând cu conducerea, sau invers, nici nu mai are importanță, cert e că toată lumea, inclusiv publicul a avut mari așteptări de la acest spectacol, textul fiind preluat după una din cele mai iubite cărți ale copilăriei. Interesant e, totuși, că se sare peste tradiția căderii cortinei, atât de simbolică, mai peste tot și la majoritatea spectacolelor, nu doar în teatru. Entuziasmul general după spectacol ne-a determinat să culegem impresii la cald, așa că presa s-a strecurat prin puhoiul de lume, care a năvălit peste actori pentru a-i felicita.
La cabine, regizorul Tunde Baczo îi gratula și ea pe micii actori: „Am avut emoții foarte mari și înainte și după spectacol, suntem foarte mulțumiți de copii și de actorii foarte talentați. Am muncit foarte bine împreună și mă bucur mult pentru acest spectacol. A fost o perioadă destul de scurtă, dar ne-am adunat și am încercat să facem tot posibilul pentru a reuși un spectacol bun. Lucrul a fost intens, însă a fost o bucurie și pentru noi, și pentru copii și sper că și pentru actori“.
Actrița Camelia Ghinea, sărbătorită recent pentru cei 30 de ani de carieră pe scena reșițeană, în acest musical în rolul mamei lui Emil, doamna Tischbein, jubila înconjurată de copii: „A fost un spectacol senzațional. Nu știu din interior cum s-a văzut, dar văd că toată lumea vine în valuri la cabină să ne felicite, să ne spună că am fost super, că am fost senzaționali, extraordinari, iar copiii aceștia, vă spun sincer, cu mâna pe inimă, așa cum i-ați și văzut, sunt minunați. Ne-au completat extraordinar de bine. Zici că sunt actori adevărați. Îi mulțumim directorului, pentru că la propunerea lui Florin Gabriel Ionescu s-a făcut acest spectacol minunat și a regizoarei Tunde Baczo“.
Actrița ne-a condus într-o altă cabină, unde se schimbau băieții, vorbind în continuare despre șarmul lor și prezentându-l pe „colegul său de scenă“ Darius Balint cu un entuziasm greu de stăvilit: „Personajul principal se îmbracă, se dezbracă, pentru că așa-i în teatru, nici n-ajungi bine la cabină, iar te dezbraci, iar te îmbraci, fiindcă ai tot timpul personaje noi. Darius este nepotul marelui actor Zeno Balint. Incredibil, a fost pe scenă și ne-a adus flori. Cu ani și ani în urmă am fost colegă de scenă cu marele actor, iar acum am avut bucuria și onoarea să fiu pe scenă alături de nepotul lui. Nu pot explica ce sentimente sunt, ce se întâmplă în sufletul tău când vezi asta, iar când Zeno a intrat în scenă, chiar nu mi-a venit să cred. Nimeni nu mi-a spus că va veni la spectacol. Când i-am văzut unul lângă altul, bunic și nepot, m-am simțit ca o punte peste timp. E o stare senzațională“.
Transpirat însă fără să fie obosit, Darius Balint care a dat viață personajului principal, Emil Tischbein, tocmai se schimba la cabina actorilor, savurând din plin succesul împreună cu mama lui. El este obișnuit cu scena și cu publicul, pentru că de câțiva ani îl vedem și îl auzim cântând acompaniindu-se la chitară, la diferite evenimente: „Nu a fost atât de greu să intru în rol, am muncit destul de mult, dar mi-a plăcut ceea ce am făcut. Am rămas șocat de aplauze și nu mă așteptam să fie atât de mulți oameni. Nu am avut trac deloc. Cel mai mult mi-a plăcut scena din tren, iar cântecul preferat, tot cel din tren. M-am înțeles super bine cu colegii de scenă, am făcut glume, ne-am distrat împreună ca și cum ne-am fi jucat“.
Cât despre public, ce poate fi mai frumos decât să-ți manifești entuziasmul unui timp petrecut în deplină armonie cu ceilalți, aplaudând în picioare la unison, minute în șir, ovaționând cu bucurie. Cei mai mici au spus, în maniera obișnuită, că le-a plăcut tot, iar câțiva părinți au recunoscut că sunt invidioși, dar nu în sens negativ, apreciind talentul și dezinvoltura micilor actori. Invidia e, oricum, în toate sensurile, o recunoaștere a valorii, care trebuie, sigur că da, aplaudată la scenă deschisă.