REŞIŢA – Deşi la îndemâna oricui, peştera îşi dezvăluie minunile doar celor îndrăzneţi. Pe drumul spre Caraşova, într-o zi scăldată în soare, am cârmit la stânga spre Iabalcea. Am trecut prin satul în care doar doi copii se jucau în praful gros de pe drum şi am intrat în răcoarea pădurii.
Drumul forestier până la peşteră, de numai 4,5 km, l-am făcut, cu maşina, în aproape o oră din cauza şanţurilor făcute de maşinile ce transportă lemn. Dar a meritat aşteptarea, atunci când în faţa noastră a apărut fostul canton silvic, unde Sorin Tudorescu, directorul Parcului Naţional Semenic-Cheile Caraşului care ne însoţeşte, promite ca va face, în câteva zile, un centru de informare turistică. Tot acolo, se pare că vor fi amenajate câteva cămăruţe pentru turişti.
Câteva trepte betonate mărginite de o balustradă metalică duc sus, la intrarea abruptă în peşteră. Rangerul parcului, Valentin Turică, descuie poarta metalică, grea, şi împarte lanterne celor nepregătiţi. „Intrarea costă 10 lei, şi banii sunt utilizaţi pentru întreţinere, ecologizare şi altele, chiar dacă în preţ intră şi explicaţiile ghidului. E frumos, dar vă rog să aveţi grijă, pentru că sunt locuri alunecoase“, a spus Turică.
În rest, rangerul n-a scos prea multe vorbe, ci s-a mulţumit să dea informaţii legate de obiectivele din peşteră, atunci când le-am solicitat. Din anul 2006, peştera este în administrarea Parcului. În câteva date de specialitate, are 6.203 metri, o reţea de galerii pe trei nivele, unul activ, străbătută de pârâul Ponicova, un nivel subfosil, unde apa curge când sunt viituri şi unul fosil.
Ultimele două sunt deschise pentru turişti, cel subfosil doar pentru cei pregătiţi cu echipament. Primele datări sunt din jurul anului 1900. Prima cartare a fost făcută în 1930 (4km), ulterior Asociaţia Speologică Exploratorii studiind şi cartând suplimentar. Peştera are câteva lacuri, sifoane adânci de 8-10 m, bazine temporare, formaţiuni numite „Ziduri chinezeşti“, „Orgile“ şi scheletul ursului de peşteră – Ursus Spellaeus. Toate acestea fac parte dintr-o lume stranie, fantastică, ce se iveşte în raza lanternei sau a lămpii cu carbid şi creează dependenţă turistului care nu are nevoie de o mare pregătire fizică.
Flavius Rotariu