REŞIŢA – Potrivit datelor oficiale, la nivel naţional, aproape 15.000 de firme au intrat în insolvenţă în primele şase luni ale acestui an. În statisticile Oficiului Naţional al Registrului Comerţului, pe locul doi la ponderea comparativă se află, ca şi creştere, judeţul Caraş-Severin.
Insolvenţa este acea stare a patrimoniului unei societăţi care se caracterizează prin insuficienţa fondurilor băneşti disponibile pentru plata datoriilor scadente. Astfel spus, atunci când debitorul nu mai are bani gheaţă cu care să poată plăti datoria ajunsă la scadenţă, el se află în stare de insolvenţă. Această stare nu înseamnă că în patrimoniul societăţii nu se află active sau bunuri ce pot fi valorificate pentru stingerea datoriei. De multe ori, starea de insolvenţă este confundată cu starea de faliment. Un debitor ajuns în stare de insolvenţă are posibilitatea să intre într-o fază de reorganizare a activităţii, pe baza unui plan aprobat de creditori şi confirmat de judecătorul sindic. Dacă activitatea reorganizată nu respectă planul atunci debitoarea iese din faza de reorganizare şi intră în faliment.
Potrivit datelor oficiale, la nivel naţional, aproape 15.000 de firme au intrat în insolvenţă în primele şase luni ale acestui an. În statisticile Oficiului Naţional al Registrului Comerţului, pe locul doi la ponderea comparativă se află, ca şi creştere, judeţul Caraş-Severin. Mai precis, cu 70,30% diferenţă faţă de primul semestru al anului trecut, judeţul nostru este întrecut de o rată mai mare a insolvenţei doar de judeţul Alba, care ocupă primul loc cu 73,72% creştere. În cifre absolute, în primul semestru al acestui an au fost înregistrate 172 de proceduri de insolvenţă faţă de 101 în aceeaşi perioadă a anului trecut. Dar, intrarea unei societăţi comerciale în insolvenţă nu este neapărat un lucru rău.
„Din punct de vedere al firmelor este o gură de aer”, este de părere un om de afaceri, patron de firmă intrată în insolvenţă. Acesta a declarat că multe firme au intrat în stare de insolvenţă din cauza blocajelor economice, ceea ce a dus la încetarea încasării banilor.
„Sunt exemple clare. O parte a lucrărilor au fost câştigate de firme străine care le-au dat în subantrepriză. Firmele mari au încasat o parte din bani şi nu şi-au plătit subantreprenorii. Pe de altă parte, alte lucrări au fost finanţate de la stat prin diferite ordonanţe de urgenţă. Odată cu schimbarea guvernelor lucrările nu au mai primit finanţare nefiind finalizate”, a mai amintit afaceristul. Alţi reprezentanţi ai patronatelor sunt de părere că insolvenţa, în cazul firmelor serioase, este o formă de a-şi putea reorganiza strategia de a merge mai departe. „Nivelul insolvenţelor se datorează şi faptului că există un mare număr de oameni entuziaşti care încep o afacere fără să fie bine pregătiţi. Ulterior apar acele sincope care duc la intrarea firmelor în insolvenţă”, explică economiştii.
Una peste alta, prin intrarea unei firme în insolvenţă, aceasta are la dispoziţie o perioadă de timp de clemenţă în achitarea obligaţiilor către stat şi către bănci. Perioadă în care se poate redresa financiar
Flavius Rotariu