BINIȘ – Optimismul, tenacitatea și, nu în ultimul rând, hărnicia fac dintr-un tânăr oier, Florin Pascu, un model de urmat.
Florin Pascu are 35 de ani și a avut contact cu oile din fragedă pruncie. Tatăl său a fost cioban la CAP. Dragostea față de lânoasele necuvântătoare l-a cuprins și pe Florin la vârsta bărbăției şi aşa a decis că nu trebuie să lase tradiția familiei să moară. A încercat în paralel, vreo doi ani, și meseria de taximetrist, dar nu i-a fost rentabil. Tot la oile lui dragi l-a adus drumul vieții. Încet-încet, a ajuns să dețină aproape 400 de capete și să mai ia în grijă încă vreo sută de pe la alți oameni din comună. A concesionat și 35 ha de teren pentru pășunat de la Primăria Doclin. De vreo doi-trei ani vinde întreaga producție de lapte către un procesator din Izvin. Primește 2.8 Lei/Litru și este foarte mulțumit.
„Stochez laptele în tancul de răcire și ei vin o data la două zile și mi-l iau de acasă. N-am bătaie de cap cu transportul sau comercializarea. Banii îmi intră în cont la timp și sunt foarte mulțumit de acest aranjament“, declară Florin. Afacerea cu oi este rentabilă pentru tânărul nostru. Dacă și subvenția pe cap de oaie ar fi un pic mai mare, lucrurile ar fi și mai promițătoare.
Dar Florin nu se lamentează și nu se plânge. Merge înainte. Și pune mâna pe orice trebuie făcut. Nu cunoaște expresia „nu pot“. Are trei oameni angajați, dar cel care dă tonul la orice activitate este chiar el, fie că e vorba de mers la fân, de muls oi, de… orice. Face suficienți bani încât să-și permită să meargă în vacanțe și să se bucure de viață. Dar aici intervine singurul lui neajuns. Nu prea găsește oameni la muncă și nu are pe mâna cui să lase stâna. „Oamenii nu mai vor să muncească, mulți pleacă în străinătate, greu găsesc oameni la lucru. Asta e singura mea nemulțumire, că nu prea pot pleca să mă bucur și eu de rodul muncii, împreună cu familia. Dar asta e situația, n-avem ce face și mergem înainte”, mai spune Florin.
Ar putea statul român să-l ajute cu ceva? „Sigur că ar putea. Ar fi binevenită o mărire a subvenției pe cap de oaie. Ar putea simplifica procedurile de accesare a fondurilor europene. Dar nu mă plâng. Astea sunt doar bomboanele de pe tort. Prin muncă multă și seriozitate, te descurci și fără ajutor. Dacă ei nu ne dau, ne facem singuri”, glumește ciobanul nostru.
Am ascultat o poveste frumoasă de viață, presărată cu reușite și împliniri. O tradiție de familie menținută în viață cu multe sacrificii. Un preț pe care Florin Pascu l-a plătit cu vârf și îndesat. Dar satisfacțiile sunt pe măsură. Și Florin e fericit, trăiește decent alături de familia lui și asta îl face un om de succes și un exemplu pentru alții.
Flavius Militaru