REŞIŢA – Nutreţul pentru animale este tot mai scump, iar cei care nu mai fac faţă cheltuielilor renunţă la animale.Lipsa precipitaţiilor din vară a dus la diminuarea, cu 10 până la 15%, a producţiilor agricole din acest an. Şi fâneţele au avut de suferit, ceea ce face ca preţul furajelor pentru animale să crească de la o zi la alta. „Totul este scump, de la porumb, până la lucerna cu care hrănim animalele. Pentru cei care cumpără porumb în cantităţi mari, aşa cum o facem noi, kilogramul nu costă mai mult de un leu. Oricum, nu e ieftin deloc. Vara asta, soţul şi băieţii mei au cosit păşuni întregi, şi tot nu ne-ar fi ajuns să trecem iarna dacă nu am fi cumpărat, săptămâna trecută, mai multe tone de lucernă, în condiţiile în care un balot costă între 10 şi 12 lei, şi nu cântăreşte mai mult de 25 de kg. Aşa că, dacă facem calculele, vedem cât câştigă şi cât cheltuie un cioban român. Dar nimeni nu pleacă urechea la nevoile oamenilor simpli, ca noi. Deciziile pentru domeniul zootehnic se iau în spatele uşilor închise din birourile Ministerului Agriculturii, de oameni care, cu siguranţă, nu au pus piciorul niciodată într-o stână“, ne-a spus Ana Busuioc, crescător de ovine.
Gospodarii din Valea Caraşului spun că efectivul de bovine a scăzut în zonă, şi asta datorită faptului că animalele nu se ţin uşor, iar statul nu face nimic pentru a-i încuraja pe oameni să nu-şi vândă animalele.
„Mulţi renunţă la creşterea vacilor pentru că nu au unde să-şi valorifice produsele, nu au piaţă de desfacere, iar dacă nu au minimum trei animale, nu primesc subvenţie de la stat, lucru care-i descurajează. În plus, satul românesc a îmbătrânit, iar tinerii nu mai vor să facă zootehnie“, ne-a declarat ing. Mirco Lechici, care deţine la Vrăniuţ o mini-fermă de animale, unde creşte ovine, caprine şi suine.
Deşi producţiile agricole au scăzut din cauza secetei, roadele culese de oamenii din satele de pe Valea Caraşului au fost bogate. „Faţă de anii trecuţi, recolta din toamnă a fost mult mai slabă. Eu, personal, nu mă pot plânge, căci am pus lucernă pe o suprafaţă de trei hectare şi am prins anul acesta patru coase, ceea ce este destul de bine. E adevărat, producţia e mult mai mică, cu aproape 15%, dar e suficient încât să nu fiu nevoit să cumpăr nutreţ pentru animale. Şi porumbul s-a făcut mai puţin, deşi nu mă pot plânge nici în acest caz, căci de pe patru hectare de teren am scos şase remorci, de câte 20 de tone fiecare“, ne-a mai spus Mirco Lechici.
Roxana Bălan Nafiru