REŞIŢA – Asta cred doi crescători de animale din Caraş-Severin, care reuşesc să facă profit chiar şi pe timp de criză.
O vorbă din popor spune că „Dumnezeu îţi dă, dar nu-ţi bagă şi-n traistă”, ce sugerează că orice lucru obţinut în viaţă vine cu un efort. Ana Răuţi, o tânără de 33 de ani din Ticvaniu Mic, ştie cel mai bine acest lucru. Soţie şi mamă a doi adolescenţi, Ana face parte din categoria femeilor care muncesc cot la cot cu bărbaţii. Împreună cu soţul ei, aceasta este proprietara unei ferme ce numără 1.400 de ovine şi 60 de bovine. O afacere ce aduce profit, chiar şi pe timp de criză, dar care implică multă muncă. „Toată familia munceşte la fermă. Soacra mea vine în fiecare zi cu brânză la piaţă, la Reşiţa, iar noi, copiii şi cei cinci angajaţi pe care-i avem, trudim de dimineaţa până seara la animale. Vedeţi dumneavoastră, cum îngrijeşti animalul, aşa te răsplăteşte şi el. Dacă investeşti în el, vei obţine şi producţie bună”, spune femeia.
Drumul până aici nu a fost însă uşor, recunoaşte tânăra. În 2006, familia Răuţi avea 200 de oi şi trei vaci, moştenite de la părinţi. Ana povesteşte că a ştiut mereu ce îşi doreşte. Nu s-a speriat niciodată de muncă, chiar dacă nu i-a fost deloc uşor. Se sfătuieşte mereu cu soţul ei şi nici o decizie nu e luată fără acordul celuilalt. De câţiva ani, cei doi soţi au hotărât să nu-şi mai vândă mieii în primăvară, aşa cum procedează majoritatea ciobanilor. „Dăm mieii distribuitorilor noştri, care la rândul lor vând străinilor. În ultimii ani am ţinut mieii până în vară sau în toamnă. E mai multă muncă la ei, costurile pe parcursul acestor luni sunt mai mari, pentru că trebuie aplicate tratamente speciale, dar în toamnă, când tragi line, realizezi că munca nu a fost în zadar”, povesteşte Ana. În urmă cu doi ani, cărăşeanca a accesat şi fondurile europene destinate tinerilor fermiei, reuşind astfel să-şi modernizeze şi o parte din fermă.
Ioniţă Roşu este un alt exemplu de voinţă. În tinereţe a fost maistru miner, însă după ce exploataţia la care acesta lucra s-a închis, a fost nevoit să se reorienteze. Bărbatul deţine acum o stână cu 400 de oi, pe dealurile comunei Bozovici, unde munceşte zi – lumină. Este ajutat de trei ciobani, însă munca la stână este aspră. Nu a făcut avere de pe urma creşterii ovinelor, însă mioarele sale îi aduc un profit bunicel. „Se trăieşte bine de pe urma oieritului, însă munca nu este deloc uşoară. Când ai animale munceşti în permanenţă. Nu există sărbătoare, lucrezi în orice condiţii, fie că afară este cald, frig, plouă sau ninge. Mieii îi dau en-gross, iar brânza o vând în sat. Nu vin la piaţă, căci nu mă pot ocupa şi de asta”, spune acesta.
Cu o parte din banii primiţi de la Uniunea Europeană după accesarea Măsurii 112, fermierul a reuşit să-şi cumpere o parte din utilajele necesare fluxului de producţie. Anul acesta, bărbatul urmează să mai primească alţi 16.000 de euro, ce vor fi investiţi în panouri fotovoltaice pentru producerea energiei electrice. „Cu această ultimă investiţie ne vom uşura munca, pentru că vom avea în permanenţă curent la stână. Acum ne asigurăm energia cu ajutorul unui generator, dar nu avem curent decât câteva ore pe zi”, a precizat fermierul. Rugat să le dea un sfat tinerilor care doresc să se întoarcă la sat şi să se apuce de zootehnie sau agricultură, Ioniţă Roşu spune: „Să meargă înainte pentru că înapoi podul este rupt! Industrie nu o să mai fie în România 100 de ani de acum înainte. Mai este într-un singur loc: în agricultură. Din păcate sau din fericire, căci nici acest sector nu va mai fi pentru multă vreme neocupat”.
Roxana Bălan Nafiru