REŞIŢA – Consideră Nadia Potoceanu, preşedintele fundaţiei reşiţene Activity, vizavi de iniţiativele care se puteau face pentru judeţul nostru.
Câteva dezbateri pe teme de turism, în zona Reşiţei şi în judeţ, au tras câteva concluzii vizavi de minusurile Caraş-Severinului. Ele nu se limitează doar la gropile din drum sau la infrastructură în general, ci şi la lipsa unor oportunităţi diversificate de agrement. Pe scurt, pe lângă că nu prea avem drumuri care să-i determine pe turişti să se întoarcă pe aici, nu prea avem cu ce să le umplem sejurul. Ideea a fost subliniată de reprezentanţii mai multor agenţii de turism din zonă, dar şi de cei ai unor ONG-uri active în judeţ.
Cu prilejul prezentării unei iniţiative în materie de turism, Nadia Potoceanu, preşedintele fundaţiei reşiţene Activity pentru resurse umane şi dezvoltare durabilă, spunea că îşi doreşte ca proiectele europene să fie şi o realizare, dar şi „un semnal de alarmă pentru ceea ce se întâmplă în turismul cărăşean. Este foarte greu să mişti lucrurile din loc, este foarte greu ca lumea să înţeleagă că pentru peisaj omul vine o dată. A doua oară – dacă nu-i oferi lucruri alternative pe care poate să le facă într-un sejur – nu mai vine! Dar din acest punct de vedere trebuie să se gândească şi toţi cei care oferă spaţii de cazare să ofere şi alternativa unui turism durabil“.
Din păcate, însă, preşedintele Activity consideră că judeţul a pierdut multe oportunităţi de a face ceva la acest capitol. S-a pierdut trenul, este deja trecut de ceasul al 12-lea? „Din punctul meu de vedere să ştiţi că da! Pentru că se schimbă foarte multe în legislaţie. Probabil că aţi văzut că sunt lucruri pe care chiar cei care vor să facă de exemplu un spaţiu turistului, zice că nu primeşte autorizaţie pentru că este în parc natural sau rezervaţie. Şi de multe ori se întâmplă că nu este, ci este la marginea parcului, dar nimeni nu vine să măsoare şi să vadă că treaba este rezolvată. Şi din nefericire – eu am mai spus-o şi altă dată – am mers de la Orşova pe toată Clisura, pentru că până la urmă în afară de munte, care, Muntele Mic e oarecum mai dezvoltat dar Semenicul încă plânge cu hotelul ăla care se dărâmă, Clisura încă este destul de reprezentativă, iar Caraşul stă prost. Şi avem pescari grămadă, care, vă spun, sute cu sute de undiţe am văzut odată, pe lângă mal, era chiar prima zi după ce s-a dat drumul la pescuit, după prohibiţie, dar toţi erau cu cortul. Mă întrebam unde mănâncă, unde-şi fac nevoile? Pentru că, totuşi, până la urmă ne întrebăm şi ce lăsăm generaţiilor viitoare. Cineva întreba înainte ce facem cu tineretul, cum îl învăţăm să facă turism. Dar ce le lăsăm ca să aibă posibilitatea să facă turism?“, a mai întrebat Nadia Potoceanu.