CARAŞ-SEVERIN – Nu toţi am înţeles de ce un element al unui contract a avut nevoie de un act normativ special şi de ce s-au înfuriat băncile.
Potrivit definiţiei date de către jurişti şi economişti, darea în plată reprezintă un mijloc de stingere a unei obligaţii constând în acceptarea de către creditor a unei alte prestaţii în locul celei datorate de către debitor. Acceptul creditorului trebuie să intervină chiar în momentul executării prestaţiei. Dacă acest acord a fost prealabil, s-a realizat o novaţie prin schimbare de obiect. Darea în plată este o varietate a plăţii şi produce aceleaşi efecte: stinge obligaţia, împreună cu toate accesoriile ei. Atunci când obligaţia iniţială avea ca obiect plata unei sume de bani, iar creditorul acceptă în loc transferul proprietăţii unui lucru, darea în plată realizează o vânzare, fiindu-i aplicabile, în acest caz, şi reglementările specifice acesteia (privind capacitatea părţilor; condiţiile de formă şi de autorizare prealabilă, dacă e cazul; garanţia de evicţiune şi de vicii etc.). Pe scurt, dacă aţi avut un credit ipotecar pe care l-aţi girat cu apartamentul cumpărat, iar acesta acoperă datoria către bancă, în imposibilitatea unei rambursări a creditului, apartamentul trece în proprietatea băncii.
Însă, acest lucru i-a înfuriat pe reprezentanţii instituţiilor bancare care au explicat în repetate rânduri că ei nu sunt agenţi imobiliari, că piaţa imobiliară în scădere nu stinge datoria în urma licitaţiei etc. Pe de altă parte, debitorii explică faptul că, potrivit contractului, garanţia a fost acceptată de bancă în acea formă şi, astfel, „să se spele cu ea pe cap“, aşa cum s-a exprimat deunăzi Paul Astan, unul dintre cărăşenii cu credit ipotecar contractat la o bancă. Darea în plată operează ca o variantă a plăţii şi deci, în principiu, produce aceleaşi efecte, stingând obligaţia cu toate garanţiile şi accesoriile ei.
Parlamentul a făcut câteva schimbări după ce preşedintele Iohannis a cerut reexaminarea legii privind darea în plată, dar proiectul a trecut săptămâna trecută. Prin urmare, cei care au credite ipotecare mai mici de 250.000 de euro şi dovedesc că nu mai au cum să îşi plătească ratele pot cere băncii să preia casa şi creanţa lor să fie ştearsă. Datele Băncii Naţionale a României (BNR) arată că sunt doar 300.000 de familii care au semnat un credit ipotecar cu una dintre băncile din România. Nu este şi cazul celor care şi-au cumpărat case prin Prima Casă, căci prevederea legii care îi viza nu a trecut de Parlament. Dacă o persoană a făcut mai multe credite cu care a luat mai multe case, le poate da înapoi pe toate, căci în ciuda insistenței BNR, forma ieșită de la Parlament nu îi diferențiază pe speculatori de oamenii care chiar stau în locuința pe care au cumpărat-o pe credit. Este a doua oară când legea ajunge la preşedintele României, şi prin urmare acesta nu mai are dreptul să o retrimită spre reexaminare. Dacă nimeni nu atacă legea, președintele are două săptămâni pentru promulgare.