REŞIŢA – În pofida temerilor, edificiul cultural reşiţean nu va fi abandonat unor interese private. Soarta unuia dintre puţinele edificii culturale reşiţene, destinat în special maselor, n-a fost încă pecetluită. Proprietatea asupra Casei de Cultură „Corneliu Diaconovici“ a Sindicatelor din Reşiţa este încă pe rol, în faţa justiţiei, situaţie prezentată în urmă cu mai bine de trei luni în Jurnal de Caraş-Severin, cu prilejul instituirii de către Fisc a unui sechestru asupra imobilului, pentru datoriile întregistrate de UCM Reşiţa.
Cu acea ocazie, Horaţiu Vornica, directorul edificiului, a făcut un scurt istoric al potopului de probleme ce s-au abătut asupra casei culturale municipale, precizând că există dovezi clare, deşi indirecte, în legătură cu faptul că imobilul este aşa cum îi spune şi numele, al sindicatelor, care însă la vremea când a fost ridicată clădirea n-aveau posibilitatea legală să construiască.
Aşa că au transpus în realitate un proiect făcut pe banii sindicatelor, deci până la urmă pe banii oamenilor, investiţie care s-a realizat prin mijlocirea uzinei. Iar puţinele dovezi existente atestă faptul că sindicatele au plătit bani pentru lucrări, investiţii, achiziţionarea de mobilier, elemente de decor etc, inclusiv pentru fântâna arteziană adusă din Florenţa.
„UCM Reşiţa este societatea care deţine documente de proprietate asupra Casei de Cultură din Reşiţa, ne-a comunicat Sergiu Taban, purtătorul de cuvânt al uzinei reşiţene. Ultima evaluare a imobilului a fost realizată la finele anului 2009 de către o societate de evaluatori autorizată, membră a ANEVAR (Asociaţia Naţională a Evaluatorilor din România – n.r.). Valoarea de inventar a Casei de Cultură, cuprinsă în contabilitatea UCM Reşiţa, este de 70 milioane de lei. Consiliul Local Reşiţa percepe impozit pe acest activ la valoarea evaluată. Casa de Cultură, împreună cu imobilul unde îşi desfăşoară activitatea Grădiniţa PP 7 din Reşiţa, au fost prevăzute şi agreate de Consiliul Judeţean şi Consiliul Local, ca şi de Ministerul Administraţiei şi Internelor, care au avizat favorabil trecerea acestor două obiective în Patrimoniul Consiliului Judeţean şi respectiv al Consiliului Municipal, în contul datoriilor societăţii UCM Reşiţa către bugetul de stat. Procedura se află în curs de derulare“.
Şi totuşi, reprezentanţii UCM n-au specificat ce fel de documente au vizavi de imobil. Dar, până la urmă traseul sinuos pe care-l urmează proprietatea asupra bătrânului edificiu se pierde în faţa păstrării scopului pentru care a fost ridicat, acela de Casă de Cultură. În pofida unei prelungite perioade ce au vitregit-o de fonduri, în care nu s-a investit nici măcar în reparaţii sau în zugrăveală, a rămas unul dintre simbolurile cu care Reşiţa se mai poate mândri. Încă…
Antoniu Mocanu