REŞIŢA – Un cititor fidel, dl D. Săvescu din Reşiţa, ne-a trimis la redacţie o scrisoare prin care ne ruga să publicăm câteva rânduri despre Casa Muncitorească, având în vedere faptul că, în 23 februarie 2016, se împlinesc 80 de ani de la inaugurarea sălii de spectacole din incinta acestui edificiu, ce a făcut cândva cinste Reşiţei. Edificiul a fost construit de arhitectul reşiţean Miller, omul care ulterior a devenit arhitectul-şef al capitalei Ungariei, Budapesta.
De dragul cititorului nostru şi al tuturor celor ce poartă în suflete Casa Muncitorească, vom publica însemnările legate de clădirea-simbol a Reşiţei trimise cândva redacţiei de un alt cititor fidel al JCS, dl. Petru Curuţa.
„Povestea începe în jurul anului 1936, când în oraşul vechi se contura clădirea Casei Muncitoreşti, ce urma să devină un edificiu modern şi important în viaţa locuitorilor Reşiţei, din punct de vedere cultural şi politic. De altfel, în perioada celui de-al Doilea Război Mondial, Centrul Civic al Reşiţei se întindea între vechea clădire a primăriei – aflată în dreptul pasajului CSR – şi Casa Muncitorească. Obiectivul se remarca prin construcţia sa frumoasă şi impunătoare, fiind declarată monument de arhitectură. A fost proiectată să devină un obiectiv de prim rang în viaţa locuitorilor Reşiţei şi a fost construită prin munca şi contribuţia materială a muncitorilor de la UDR, mobilizaţi de sindicat. Principala sa utilitate a fost cinematograful cu acelaşi nume, construit după cele mai moderne norme ale vremii. Din construcţie, imobilul a fost prevăzut cu 888 de locuri, ca simbol al luptei sindicale, cele trei cifre 8 reprezentând 8 ore de muncă, 8 ore de odihnă şi 8 ore libere, la dispoziţia salariatului. În 1948, Casa Muncitorească a fost naţionalizată iar după zece ani a fost dată în folosinţă Întreprinderii Cinematografice Regionale de Stat din Timişoara, care nu a mai întreţinut-o în niciun fel. Ulterior, o parte din clădire a fost închiriată ca discotecă, asupra întregului obiectiv apărând o situaţie de incertitudine în privinţa proprietăţii. Joi, 15 august 2002, în jurul orei 3, a izbucnit un incendiu devastator care, cu toată intervenţia promptă a pompierilor, a distrus totul. Strălucirea Casei Muncitoreşti a dispărut pentru totdeauna. A mai rămas doar o amintire nostalgică pentru cei care i-au cunoscut cândva utilităţile“.