CARAŞOVA – Situată la 15 kilometri de Reşiţa, într-una dintre cele mai pitoreşti zone ale judeţului, Caraşova este atestată documentar încă din anul 1200.
Drumul până aici şerpuieşte printre dealuri împădurite, văi şi livezi. Aşa cum se întâmplă şi în alte zone unde trăiesc minorităţi, încă de la intrarea în comună suntem întâmpinaţi de indicatoarele bilingve, pe care sunt trecute ambele denumiri ale localităţii, în limbile română şi croată. Deasupra Caraşovei străjuiesc ruinele cetăţii medievale, pe care localnicii o numesc „Turski grat” („Cetatea turcului”).
De la intrarea, dinspre Reşiţa sau Anina, şi până în centrul comunei, acolo unde se află primăria, sediul Uniunii Croaţilor din România, căminul cultural şi biserica, ai de parcurs un kilometru. Drumul e bun, ca-n palmă, şi nu plin de gropi aşa cum arăta în vară, ultima oară când am fost aici. Casele caraşovenilor sunt aşezate la stradă, asemenea gospodăriilor din zona Banatului de Munte.
Unele dintre ele mai poartă încă parfumul anilor trecuţi, altele au împrumutat câte ceva din aerul occidental, pe care-l respiră mulţi dintre localnicii care mucesc peste hotare, în Croaţia, Austria sau Germania. Odată ajunşi în centru, oprim maşina în faţa primăriei. Întrebăm de domnul primar. Ni se spune că nu a sosit încă, şi suntem îndrumaţi către sediul Uniunii Croaţilor. Aşteptăm preţ de 15 minute până apare preşedintele forului, prof. Mihai Radan, care este şi primarul caraşovenilor.
Acceptă să stea de vorbă cu noi, aşa că ne pofteşte în biroul său. La cei 75 de ani, cu o bogată experienţă politică (între anii 1996 – 2000 primar la Caraşova, din 2000 şi până în inaurie 2012 deputat în Parlamentul României din partea Uniunii Croaţilor din România), Mihai Radan luptă cu aceeaşi frenezie pentru crezul său, la fel ca-n prima zi. Este nemulţumit de politica celor de la Bucureşti, de faptul că tinerii nu au locuri de muncă, de felul în care minorităţile sunt privite şi tratate într-o ţară membră a Uniunii Europene. Zâmbeşte atunci când îl întrebăm despre proiectele primăriei. Ne spune că, la Caraşova, consilierii locali sunt mai „nărăvaşi”, motiv pentru care, nu de puţine ori, proiectele-i sunt sabotate.
După alimentarea cu apă, în 2010, a comunei şi a satului aparţinător, Iabalcea, primăria are în derulare trei proiecte. Unul dintre ele vizează amenajarea unui drum agricol, cu fonduri europene, prin Măsura 125A. Din cauza unei contestaţii, proiectul bate însă pasul pe loc, spre nemulţumirea primarului: „Contractul de finanţare a fost semnat, însă ne-am împotmolit la licitaţa pentru alegerea constructorului. Sunt nişte legi în ţara asta că tot prostul poate veni şi contesta de o mie de ori. Şi uite aşa, ne ţin pe loc, şi riscăm să pierdem finanţarea!”.
Cel de-al doilea proiect are în vedere alimentarea cu apă a satului Nermed, şi, tot aici, introducerea sistemului de canalizare. Valoarea celui de-al treilea proiect este de 2,5 milioane de euro, iar prin el se vor realiza mai multe lucrări: canalizare, staţie de epurare şi un Centru de zi pentru bătrâni, toate la Caraşova. O parte din fondurile acestui proiect vor fi alocate şi pentru reabilitarea căminului cultural din Iabalcea. La capitolul proiecte încheiate putem aminti cea mai recentă realizare a administraţiei locale: reabilitarea unui tronson de un kilometru. „Lucrarea s-a încheiat recent. A fost asfaltat un km de drum, valoarea lucrărilor fiind de 5,2 milioane de lei. Pentru a putea suporta toate aceste lucrări am fost nevoiţi să vindem din pădurea comunală, şi vom mai vinde şi pe viitor pentru a ne putea acoperi toate cheltuielile. De această lucrare s-a ocupat o firmă din Lugoj, care a lucrat operativ, în două zile a terminat asfaltarea, şi care, mai mult decât atât, m-a facilitat cu plata mai un an de zile”, a explicat primarul Mihai Radan.
Roxana Bălan Nafiru