Şi atunci, de ce are nevoie preşedintele României? Dacă e să păstrăm termenii militari, e simplu – de o ordonanţă. De un individ pe care poţi să-l înjuri, să-l pălmuieşti şi tot va sta în cap dacă i-o vei cere, un om gata să se rostogolească pe scări cu adeziunea în mână în întâmpinarea fiicei stăpânului. Pentru că asta e marele său coşmar. Deşi priveşte cu dispreţ pifanii din rândul cărora a venit, nopţile ordonanţei sunt măcinate de grija de a pierde favoarea stăpânului. Iar ca să şi-o păstreze va face orice. Iată de ce servitorul Boc va face mereu casă bună cu stăpânul Băsescu. Dar dacă de asta are nevoie Băsescu, de ce are nevoie partidul? Păi, în primul rând, de un lider. Ceea ce era cândva Băsescu, înainte să-şi uzeze complet popularitatea.
Anul viitor sunt alegeri, şi, chiar dacă prin absurd va reuşi să dea drumul la robinetul majorărilor de salarii şi pensii, e puţin posibil ca un PD-L condus de Băsescu şi Boc să mai aibă vreo şansă. Asta nu înseamnă că Blaga va aduce automat victoria, dar măcar va putea folosi, în interesul partidului, nemulţumirile românilor faţă de actualul locatar de la Cotroceni, de care, în clipa de faţă, nu beneficiază decât opoziţia. Opoziţie care oricum va câştiga alegerile viitoare. Pentru că, oricât de mult ar vrea să creadă unii, PD-L nu se reduce la Băsescu.
Şi ar mai fi demn de amintit şi interesul românilor ca la Palatul Victoria să nu se afle un simplu purtător de cuvânt al Cotroceniului. Pentru că, până la urmă, interesul românilor e mai important decât orice alt interes de partid; asta dacă respectivul partid mai are vreun interes să existe pe scena politică. După cum spuneam mai sus, nu există nici o garanţie (sau vreo simpatie jurnalistică) în privinţa „căprarului“ Blaga. Dar cred că ne-am lămurit cu toţii că premierul Boc nu-şi va putea niciodată depăşi statutul de ordonanţă.
Nina Curiţa