REȘIȚA – Toţi trecem prin situaţii în care îţi vine să dai cu pumnul în masă ori în figura celui care te-a scos din minţi, să spui cuvinte pe care le-ai strâns în suflet, să cobori până la nivelul celui care te-a provocat, practic să ai impresia că te răcoreşti.
Cu toţii ne-am „răcorit“ în feluri pe care le-am regretat în secunda următoare, dar nimeni nu poate spune că a fost mereu calm în situaţii limită. Cel puţin eu nu, dar nu am câştigat nimic sufleteşte enervându-mă. Şi nu pentru că persoanele din faţa mea nu ar fi meritat cuvinte mai dure și tonuri mai ridicate, ci pentru că am coborât eu prea jos şi nu mi-am mai găsit puterea să ignor, să fiu calmă. Există tot felul de motto-uri și scrieri care te motivează să fii puternic, dar oricât de mult citeşti, motivezi şi automotivezi, rămâi doar un om. Adevărul este că e greu să fii mereu bun în ziua de azi, e dificil să faci faţă multor nemernici şi nemernicii, aroganţilor cu bani mulţi nemunciţi, mincinoşi şi profitori din jurul tău, care uneori pot fi chiar din rândul prietenilor. E dificil și uneori pare imposibil, dar acea stare de calm ce izvorăşte din bunătate face mai mult decât toți banii și îţi conferă un statut aparte. Pentru că exact din momentul în care refuzi să fii ca ei, ajungi deasupra lor. Și nu mai depinzi de nimeni.
Şi când eşti calm, şi când vrei să treci peste nişte întâmplări urâte, peste atitudini nepotrivite, trebuie să fii convins că poţi face asta pur şi simplu şi că mergi mai departe. Degeaba încerci să fii bun dacă în suflet aduni frustrări, pentru că la un moment dat oricum cedezi. Ca oameni, oricât de mult efort am depune, tot greşim când credem că putem evolua fără să lămurim nişte situaţii deranjante. Niciodată nu putem să ne revenim în locuri sau cu oameni care ne-au otrăvit sufletul, fără să lămurim situaţiile tensionate. Eu încerc să uit, deşi ştiu că voi ţine minte o viaţă. Aşa că mai bine rezolvi, evident cu tot calmul disponibil, decât să ascunzi în suflet ceva inconfortabil. Uneori conștientizăm că am greșit și noi, ne iertăm pentru toate zilele în care am fost prea mândri, orgolioși sau am pus pe prim plan inima, ignorând rațiunea.
Cu cât e mai bun sufletul, cu atât e mai greu destinul, dar frumuseţea vieţii parcă o simţi cu adevărat. Când ai fragilitate în tine, grosolănia celorlalţi doare, însă chiar şi acea grosolănie poate ascunde o fărâmă de bunătate, lacrimi şi, de obicei, frustrări. Când eşti calm, scoţi acea fărâmă la suprafaţă. Sunt zile, momente, clipe, când nu ți-e bine. Viața nu e neapărat despre a-ți fi bine, ci despre puterea de a ne face bine. E şi despre puterea de a face bine celorlalți. Dincolo de trăiri, sufletele se vindecă. Cu înţelegere. Iar calmul chiar poate să ofere lecţii, chiar nu aduce regrete…