REŞIŢA – Chiar dacă şomerii reşiţeni calificaţi se plâng de salariile mici pe care uneori nu le primesc, mediul de afaceri spune că lucrurile stau invers.
Deşi Reşiţa are în şomaj oameni cu specializări specifice industriei grele, piaţa forţei de muncă a zonei duce lipsă de personal calificat. Asta este concluzia unei întâlniri derulate luni, 14 aprilie, sub cupola palatului administrativ municipal, ce a reunit reprezentanţi ai primăriei, ai agenţiei de şomaj, ai mediului de afaceri, ai celui academic şi preuniversitar.
Şedinţa a fost prezidată de primarul Reşiţei, Mihai Stepanescu, acesta vorbind despre anumite persoane care se îngrămădesc doar să obţină o diplomă, fără a profesa în domeniu, toţi preferând munca uşoară, de birou, pe calculator, pe salarii mari. Viceprimarul Ioan Crina a explicat că, în calitate de om de afaceri, s-a confruntat cu lipsa personalului calificat, precizând că dacă s-ar găsi specialişti, sudorii ar putea obţine, chiar şi la Reşiţa, un salariu undeva între 600 şi 700 de euro. El a mai spus că a întâlnit, în calitate de viceprimar, oameni de afaceri dispuşi să facă de la câteva zeci, până la câteva sute de angajări pe malurile Bârzavei, dar care n-au putut să-şi ducă la capăt iniţiativele, din aceeaşi cauză.
Ideea sa fost întărită şi de omul de afaceri Ion Văduva, care a spus că, în firma pe care o conduce, în luna martie, a existat un sudor care a primit un salariu de 4.200 de lei. Şi alţi reprezentanţi ai mediului de afaceri, prezenţi la întrunire, s-au declarat afectaţi de problema lipsei calificărilor, explicând că investesc foarte mult în pregătirea unor tineri, numai că dintr-un lot de 6-8 instruiţi, la muncă rămân, în final, unul, maxim doi. „După trei-patru luni cât te-ai chinuit să-i înveţi meserie, pleacă. Mulţi dintre ei nu sunt învăţaţi să aibă o disciplină la locul de muncă, nu sunt obişnuiţi să respecte un program. După trei-patru luni de muncă sunt mai obosiţi decât pensionarii la care apelăm din lipsa personalului calificat. (…) Când vin în fabrică şi văd utilajele, li se pare dificil, le este teamă de necunoscut şi spun că nu vor lucra niciodată într-un astfel de mediu”, remarca reprezentantul unei firme.
Codruţa Hamat, consilier local şi decan al Facultăţii de Inginerie şi Management al Universităţii „Eftimie Murgu” din Reşiţa, a dat vina pe curricula preuniversitară, prea încărcată, din ce în ce mai haotică, problema fiind una de lungă durată, extinzându-şi ulterior efectele şi asupra instituţiilor superioare de învăţământ. Directorul tehnic Titiana Cătană a explicat că liceele cu profil tehnic din Reşiţa „produc” totuşi personal calificat, însă există o ruptură undeva între tinerii care ies de pe băncile şcolilor şi mediul de afaceri reşiţean.
Pe de altă parte, însă, nu de puţine ori, cei rămaşi fără locuri de muncă s-au plâns de faptul că firmele reşiţene la care au lucrat i-au angajat pe salariul minim, dar că au găsit tot felul de tertipuri ca să nu-l achite. Unii au reclamat chiar faptul că au rămas luni bune fără bani. În fond, câţi dintre muncitorii calificaţi ai Reşiţei primesc, aici, salarii de câteva sute de euro? Poate acesta este şi motivul pentru care mulţi se reorientează spre alte orizonturi. Dacă nu spre Occident, măcar spre Buchin, aşa cum preciza primarul Stepanescu. Aşa cum, de altfel, şi firmele reşiţene angajează din personal din zonele limitrofe, văzându-se obligate să suporte transportul celor în cauză.
În pofida facilităţilor oferite de Primăria Reşiţa, inclusiv prin Parcul Industrial, Ion Văduva spunea că oamenii de afaceri veneau înainte la Reşiţa pentru că auzeau de forţa de muncă pregătită, care nu prea mai există, aceasta fiind, de fapt, una dintre principalele resurse, dincolo de pământul sau baza materială puse la dispoziţie.
Concluzia oamenilor de afaceri prezenţi în sală a fost că, la Reşiţa, locurile de muncă nu sunt o problemă, ci dimpotrivă, ele sunt chiar prea multe. Doar că nu se pot face angajări, pentru că specializările căutate sunt, de regulă, cele specifice industriei grele. Acesta este motivul pentru care mulţi tineri cu studii superioare acceptă munca de jos pentru că n-au alternativă. Însă „la Reşiţa, numai cine nu vrea, nu lucrează”, după cum remarca unul dintre oamenii de afaceri.
Antoniu Mocanu