ANINA – Sau transhumanţa învăţată de-acasă, versus agricultura „modernă” practicată în Occident.
Nea Ion Taban a văzut lumina zilei la Novaci, judeţul Gorj, într-o familie care, din tată-n fiu, s-a ocupat de animale. Tare-i mândru de zona natală, unde spune că-s cei mai mulţi crescători din ţară, exceptând zona Sibiului. Aşa l-a prins şi pe el dragul de animale. Acasă avea calificare de mecanic şi lucra ca şofer dar tare-i plăcea la oi.
Prin 1980, socrul lui Ion Taban, cioban şi el, venea cu mioarele în zona Aninei împreună cu ortacii. I-a plăcut zona, căci păşunile-s bune şi aici a rămas. Prin 1992, venea şi nea Ion la Anina şi nici el n-a mai plecat. Acum are 382 de oi pe care le ţine şi le paşte pe o suprafaţă de 30 de hectare, închiriată de la Primărie. E bănăţean cu acte-n regulă, are domiciliul în Anina. După buletin, stă la bloc dar, după meserie, mai mereu e la stână, unde are şi ajutoare. „Avem grijă şi de animale, şi de tarla. Întreţinem suprafaţa şi ne ocupăm şi de îngrăşarea ei, căci controalele vin des şi pentru oi şi pentru păşune”, aflăm de la baciul aninean.
Nea Ion produce brânză pe care-o valorifică pe cont propriu. Vinde în piaţă, merge la târguri dar grosul o duce la Novaci, acolo lumea-i mai avută. „Aici populaţia e îmbătrânită şi puterea de cumpărare a scăzut. Primarul Gheorghe Românu se zbate pentru Anina, dar e greu. În Gorj e mai bine. Acolo e şi Transalpina şi vin turişti din toată ţara. Deşi sunt mulţi producători în zonă, e loc pentru toţi”, spune Ion Taban.
Baciul e mâhnit când vede lumea cumpărând de la magazin şi ocolind micii producători. Dacă omul are nevoie de un kilogram de carne, atât cumpără de la magazin, chiar dacă ştie câte chimicale conţine carnea. Are nea Ion un prieten în Germania care i-a povestit cum se umple carnea de spumă când o pune pe grătar. De-asta prietenul baciului cumpără direct de la oameni de-acasă şi nu mai vrea s-audă de magazine. „Dacă mai mulţi i-ar urma exemplul, s-ar mai ridica şi micii producători. Aşa-s vremurile de-am ajuns să mâncăm şi pateu de broaşte şi parizer care scârţâie-n dinţi şi-n jumate de oră eşti iar flămând. Eu nici nu mă mai uit în vitrine”, încheie baciul şi merge iar la oi.