REŞIŢA – Elevii din judeţ au reuşit să ia examenul în proporţie de 30,25%, faţă de 26,22%, cât au obţinut anul trecut. La şase unităţi şcolare cărăşene, promovabilitatea a fost zero, iar în alte cinci, promovabilitatea este sub cinci procente. Nicio medie de zece nu a fost obţinută în judeţ. La Liceul Baptist au promovat 83% dintre candidaţi, la Liceul de Arte 82%, iar la Liceul „Traian Lalescu“ – 80%. La grupurile şcolare, printre cei care au căzut la examenul de Bacalaureat se află şi elevi care au obţinut locurile unu, doi sau trei la Olimpiadele Şcolare de Meserii.
„De aici se trage concluzia că este neapărat necesară organizarea Bacalaureatului în mod diferenţiat. Ca procent, stăm ceva mai bine decât anul trecut“, a declarat prof. Ioan Chiosa, vicepreşedintele Comisiei Judeţene de Bacalaureat din Caraş-Severin. Încă de la ora 10.00, pe o căldură aproape insuportabilă, o mână de tineri stăteau la umbra săracă oferită de copertina de la intrarea în Şcoala cu clasele I-VIII Nr. 9 din Reşiţa, unul dintre centrele de examen. Intrând în vorbă cu ei, am aflat că sunt mai mult pesimişti decât optimişti, dar doresc o certitudine.
„Vreau să ştiu dacă am picat şi cu cât. Nu cred că am luat examenul la mate’, dar poate a dat Dumnezeu…“, a catadicsit un tânăr să spună, înainte de a lua o gură de suc. Niciunul dintre aceştia nu ştia ora la care se afişează rezultatele, dar bănuiau că „pe la prânz, că doar şi-or bea şi ăia cafelele…“
La ora 14.00, în schimb, aceştia nu mai erau în curtea şcolii, dar grupul care citea rezultatele s-a înmulţit şi cu câţiva părinţi, pe feţele cărora se citea fie îngrijorarea, fie destinderea binevenită după două săptămâni de chin. Tinerii afişau o oarecare indiferenţă, mai puţin doi, care au bătut palma fericiţi, exclamând: „Ai văzut c-ai luat cinciu‘?!“ I-am lăsat să se bucure şi am pornit către Liceul „Mircea Eliade“. Acolo, la fel, mai implicaţi în consumarea rezultatelor erau părinţii, deşi o tânără plângea pe umerii unei colege. De bucurie? De necaz? N-a vrut să ne spună. Părinţii comentau între ei, legat de faptul că „bine că îi lasă pe copiii ăştia să stea patru ani la şcoală şi nu le dau Bac-ul. Îi chinuie prin căldură şi acu?… Noi ce facem?“
Cei mai mulţi dintre tineri fotografiau cu telefoane ultimul răcnet listele afişate la umbră, după care formau câte un număr şi se retrăgeau către un loc ferit de unde se auzea câte un „dar am scris, măi, ţi-am zis… nu înţeleg de ce“. La Grupul Şcolar Tehnic, doar vreo patru curioşi urmăreau, moleşiţi de căldură, listele afişate. La Liceul „Diaconovici-Tietz“ însă, situaţia era oarecum diferită. Doar vreo doi-trei adulţi şi tineri care se manifestau, gesticulând destul de mulţumiţi. De altfel, acest lucru s-a înţeles şi din ceea ce vorbeau la telefon, discuţii presărate cu cifre destul de mari, de genul 9,20 sau, „din toamnă voi fi student“.
Flavius Rotariu