CARAȘ-SEVERIN – În credinţa populară, ziua de 2 februarie, sărbătoarea Întâmpinării Domnului, este cunoscută ca Stretenia sau Ziua Ursului.
Se credea că Stretenia, o divinitate feminină, trecea peste ape şi, dacă acestea nu erau îngheţate, făcea un pod de gheaţă peste ele. Oamenii puneau schimbarea vremii pe seama comportamentului pe care îl avea ursul. Pentru a câştiga bunăvoinţa lui, se aşezau pe potecile pe unde acesta obişnuia să treacă bucăţi de carne sau vase cu miere. Odinioară, copiii erau unşi cu grăsime de urs cu credinţa că, prin acest ritual, puterea acestui animal se transferă asupra copiilor. Tot în această zi, bolnavii de „sperietoare“ erau descântaţi prin afumare cu păr de urs. Tot credinţa populară spunea că, dacă în această zi este soare, ursul iese din bârlog şi îşi vede umbra, se sperie şi se retrage, prevestind astfel, prelungirea iernii cu încă şase săptămâni. Dacă, dimpotrivă, este înnorat, ursul nu-şi vede umbra şi rămâne afară, prevestind apropierea primăverii. De Ziua Ursului, bătrânii stabileau un „grafic“ al semănăturilor de primăvară. Se mai spune că este bine ca mamele ai căror copii sunt bolnavi să dăruiască în ziua praznicului îmbrăcăminte copiilor săraci. În această zi nu este bine să munceşti. Tradiţia spune că dacă te ocupi de treburile gospodăreşti atragi furia ursului. Tot azi nu se consumă miere. Acest obicei este considerat o ofensă la adresa muncii ursului.
Întâmpinarea Domnului
În calendarul ortodox, pe 2 februarie este o mare sărbătoare a creştinilor, numită „Întâmpinarea Domnului“, la 40 de zile de la Crăciun. Mântuitorul este dus la Templu de Fecioara Maria şi dreptul Iosif pentru împlinirea Legii, care prevedea ca orice întâi născut de parte bărbătească să fie afierosit lui Dumnezeu în a 40-a zi de la naştere. În Templu sunt întâmpinaţi de dreptul Simeon şi prorociţa Ana. Potrivit tradiţiei, dreptul Simeon a făcut parte dintre traducătorii Pentateuhului din limbă ebraică în greacă. În momentul în care a ajuns la textul „Iată Fecioară va lua în pântece şi va naşte fiu“, a înlocuit termenul „fecioară“ cu „femeie“. Pentru necredinţa sa, Dumnezeu i-a făgăduit că nu o să moară până nu va vedea pe Mesia născut din Fecioară (Luca 2, 25-26).